Pe scurt, ce înseamnă medicina?

Mă înham acum la o treabă destul de grea. Am să încerc să descriu cât de concis pot, în ce constă facultatea de medicină, în încercarea de a răspunde la întrebările pe care le-am primit după ultimele postări. Acest feedback m-a ajutat să-mi dau seama că marea majoritate dintre cititorii acelor postări sunt persoane care vor la medicina, dar le e frică, și nu știu deloc la ce să se aștepte. Dar mai mult, unii nu își dau seama dacă medicina li se potrivește. Degeaba înalță visuri dacă atingerea lor nu le va aduce fericirea.

Haideți să vă descriu în mare cum merg lucrurile pe aici, la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca. Pe parcurs o să vă mai lămuriți și voi câteva aspecte ale vieții studentului la medicină.

Ați luat admiterea? Super ! Acum sunteți studenți !!!

Veți fi împărțiți pe serii a câte aproximativ 80 de studenți (la noi), care sunt împărțite la rândul lor în grupe. La început grupele vor fi mai mari ( 14-15 studenți) și mai puține. Pentru ca mai apoi, înainte de a ajunge la patul bolnavului, ca să nu îl sufocați, grupele să se reducă la 6-7 studenți. La lucrările practice veți avea asistenți de grupă care să vă predea și să vă îndrume studiul. Unul la câteva grupe, sau ideal unul pe grupă. Sunt cam 4 serii de studenți pe an, fiecare are 2 reprezentanți, dintre care unul intră ca reprezentant și la nivel de consiliu și senat. Pentru reprezentați se fac alegeri, care se repetă la începutul fiecărui an, vot desfășurat sub îndrumarea Organizației Studenților Mediciniști (OSM). Important e să vă alegeți un reprezentant imparțial cu care să puteți comunica ușor. În primul an, pentru că încă nu vă cunoașteți vă va fi mai greu.

OSM-ul, pe lângă reprezentarea intereselor studenților în cadrul facultății, se ocupă și de proiectele de voluntariat. Acestea completează viața unui student cu activități educativ-distractive. Oricine poate deveni voluntar la oricare dintre proiecte, sau chiar la mai multe. Exemple de proiecte sunt: Donează - se ocupă de organizarea campaniilor pentru promovarea donării de sânge; IPS = Împreună pentru sănătate – desfășoară campanii de depistare precoce a bolilor în populație; Cei mari pentru cei mici – lucrul cu copii din orfelinate; 3S – educație sexuală și prevenție HIV/SIDA; Medicalis – organizarea congresului cu același nume, pentru studenți și tineri medici; Transmed – schimburi de experiență cu alte universități de medicină din țară; ș.a.m.d. Dacă avem timp să desfășurăm și activități extracuriculare, vă dați seama că avem timp liber îndeajuns. Pentru mai multe detalii despre OSM Cluj accesați adresa: http://www.osmcluj.ro/.

Facultatea de medicină e împărțită în anii preclinici și anii clinici. Primii 3 ani veți turna fundația. Cunoștințele despre corpul uman, sănătos și bolnav. Dacă sunteți curioși mai exact ce materii se studiază în ce an, găsiți AICI un exemplu, ceva mai vechi e drept, dar pentru a vă face o idee generală e bun. Primii 3 ani orarul vă este împărțit la fiecare materie în cursuri și lucrări practice. Materia vă este predată la curs, iar la lucrările practice trebuie aprofundată și exersată pe diverse suporturi. De exemplu: la anatomie se învață pe disecție de cadavru, la biochimie lucrați cu diferite substanțe și folosiți aparate de măsurare a concentrațiilor gen spectofotometre, la histologie vă uitați prin microscoape ș.a.m.d.

Numărul de ore acordat fiecărei materii depinde de importanța acesteia. Cursurile țin în general câte 2 ore, iar lucrările practice au în medie 3 ore. Se adună pe săptămână un număr destul de mare: în primul an am avut cam 23 de ore pe săptămână, dar din anul 2 media se menține în jurul valorii de 30h/săptămână. Cea mai frecventă întrebare a fost: Mai avem timp de ceva? O să aveți impresia că răspunsul este nu. Dar asta e doar din cauză că nu sunteți obișnuiți cu un program mai încărcat. După liceu, schimbarea e mare. Pe noi nu ne frustra atât de mult diminuarea timpului liber cât faptul că timpul petrecut la majoritatea lucrărilor practice nu era valorificat. Vă spun sincer că ne plictiseam! Materia e identică cu cea de la curs, mai rar aveam cu totul altceva de învățat care să se justifice predarea în cadrul lucrărilor practice. Țin minte că la biochimie terminam „lucrarea” în 15 minute maxim, vreo 20 de minute ni se mai explica câte ceva, iar restul timpului de 3 ore câte erau acordate pentru această materie stăteam la povești între noi. Dar ca să răspund la întrebare: DA! Aveți și timp liber. Va trebui însă să fiți mai organizați, astfel încât să valorificați cât mai multe ore. Timpul pentru studiul individual vi-l dozați singuri.

Ultimul an preclinic vă face introducerea în spitale prin Semiologie. Această materie se ocupă cu studiul semnelor și simptomatologiei bolilor. Această materie este grea. Pe lângă emoțiile și inhibiția dată de faptul că stați de vorbă pentru prima dată cu pacienți, unii dintre ei foarte bolnavi, va trebui să învățați un nou limbaj. Cel medical. E ca și cum ați învăța un dicționar. Toți termenii sunt noi, se mai adună ei în jurul unor organe sau unor boli, dar tot va fi greu până îi veți recunoaște. Iar materia se va întinde spre toate specialitățile și peste bolile cele mai frecvente ale acestora.

Primii trei ani sunt împărțiți în 2 semestre, fiecare cu aproximativ o lună de sesiune la sfârșit. Pe sesiune aveți 5 -7 examene. Voi vă aranjați la nivel de serie datele examenelor, pe care reprezentantul de serie are datoria de a le negocia cu cadrele didactice. Examenele cuprind examinarea în scris ( redacțional, grilă sau combinații) și examinarea practică, orală.

Anii clinici sunt ani modulari (prezint situația din Cluj-Napoca la ora actuală, alte facultăți nu au adoptat acest sistem de predare ! ). Asta înseamnă că nu mai aveți 2 semestre, ci câte 4 module fiecare cu sesiunea ei de 1-2 săptămâni. În acești ani sunteți trecuți prin toate specialitățile medicale majore. Dacă specialitatea este mare, ea acaparează modulul și îi este adăugată doar materia complementară, gen farmacologia unde se predau medicamentele necesare acelei specialități. Dacă specialitățile sunt mai mici, se grupează câte 4-5 pe modul. Astfel că în sesiune veți avea fie 1 examen dificil și unul mai ușor, fie 4-5 examene „mijlocii”. În anii clinici, examinarea orală se face, teoretic,  la patul bolnavului. Practic adesea examinezi bolnavul, dar ești ascultat într-o sală separată. 

Vi se predau noțiunile de bază despre bolile cele mai frecvente din specialitatea respectivă. Învățați simptomatologia, specificul examinării pacientului, cum să puneți diagnosticul, respectiv ce examinări vă sunt necesare pentru susținerea diagnosticului și eliminarea altor suspiciuni, respectiv tratamentul recomandat. Aveți cursuri și stagii. În general ambele se desfășoară în spital, acestea fiind dotate cu amfiteatre proprii. Stagiile sunt făcute de preferință la patul bolnavului, sunt echivalentul lucrărilor practice, iar timpul acordat este valorificat ceva mai bine.

Față de alte facultăți cu siguranță Medicina este mai grea. Ba chiar mult mai grea. Dar față de ceea ce vă închipuiți voi / ceea ce mi-am închipuit eu la admitere, nu e chiar un bau-bau. Dar vă rog din suflet: veniți la noi doar dacă asta e ceea ce vă doriți. Bani se fac mult mai mulți în alte meserii. Muncești mult, înveți toată viața și continui să te simți neputincios în fața bolilor necruțătoare. Viața de medic nu e ca în serialele Anatomia lui Grey sau Dr. House. 

Nici măcar în S.U.A. nu e așa. Marea majoritate a bolilor sunt complicate, diagnosticele nu se pun ușor, îl cauți uneori în carul cu fân. Foarte adesea se pune un diagnostic prezumptiv: credem că asta o fi... dar nu putem ști sigur. Dacă l-ai pus corect, tratamentul poate că nu s-a descoperit / te menține în viață dar nu te vindecă /nu se poate realiza la noi / e muuuuuult prea scump ca să fie disponibil / pacientul nu răspunde pur și simplu la tratament. Unde să mai spunem că nu există tratament fără efecte secundare. Trebuie să facem echilibristică între beneficiul realizării unui tratament și riscul la care îl expunem pe pacient prin tratamentul respectiv. Pacienții trebuie să înțeleagă că doctorii nu sunt magicieni. Nu vindecăm noi, doar vă ajutăm să vă vindecați voi. Vă dăm medicamente, vă rugăm să vă schimbați stilul de viață, vă îndrumăm cât putem de bine și după cât s-au descoperit tratamente. Sănătatea nu o cumperi, ci o muncești.

Am să încerc în viitor să descriu mai pe larg viața unui medic. Încă nu mă simt competentă pentru că încă nu practic medicina.

Sper ca postarea aceasta să vă fie de folos, și aștept întrebările voastre.

Am invatat cum sa invat (partea a II-a)

Această postare face parte dintr-un articol mai lung care are următorul plan :
Partea I, Link : aici
1. Notiuni generale legate de igiena studiului
2. Cursurile si materialul de studiu
Partea a II-a, Link : aici
3. Logica si importanta ei
4. Vocabularul profesional
Partea a III-a, Link: aici
5. Generalitati despre memorare
6. Sesiunea

III. Logica si importanta ei

Orice materie are logica ei. Nu aveti voie sa va blocati si sa vedeti totul ca un mare amalgam de memorat. Nu disperati, chiar si materiile descriptive precum anatomia se supun. Trebuie doar sa o gasesti. O data pentru fiecare materie. Dupa ce o pui la punct nu trebuie decat sa o aplicati asemanator unui algoritm. Problema logicii este observata doar in primii ani. Prin exercitarea acestei cautari in mod continuu, ea devine din ce in ce mai usoara pana cand nu mai constientizati procesul.

Cum gasesti logica? Una din metodele esentiale este punerea repetitiva a intrebarilor : Ce/Cine, Cum, Unde, De ce, Cand ? Astfel incat sa iti poti contura clar relatiile existente in explicatii, sa stabilesti cauza, efectul, drumul dintre ele, influentele externe s.a.m.d. Trebuie creata povestea, dar si traita. Ajuta foarte mult sa iti imaginezi actiunea. Sa vizualizezi cu ochii mintii fiecare detaliu. De aceea e mult mai usor sa intelegi un proces in momentul in care vezi un videoclip demonstrativ. Imaginile sunt mult mai usor percepute si intelese de catre creier. Pentru ca ochii ii folosim in permanenta, in orice circumstanta, la orice ora.

Pentru o mai buna intelegere, pentru nuantarea povestii este excelenta folosirea alegoriilor. Exemplu, din biochimie: transportul lipidelor in organism poate fi comparat cu importul marfurilor brute. Dupa ce intra in organism ( tara) lipidele (marfa bruta) au nevoie de niste proteine (camion) care sa le transporte prin limfa si sange (drumuri) de la intestin (vama) pana la ficat (fabrica de prelucrare) unde receptorii (portarul) recunosc proteina ( actele caminonului ). Aceasta va fi internalizata in celula(compartimentul corespunzator al fabrici) unde incep procesele de tranformare in forme asimilabile organismului ( marfa finala)care sunt eliberate apoi din nou in circulatie cu alte proteine pentru destinatiile finale s.a.m.d.

Pe langa povestea in sine este esential sa incepeti sa va creati scheme. Daca le-ati realizat si in liceu, acum e timpul sa le puneti cu adevarat in practica: diagrame, algoritmi (ce bine mi-a prins informatica), si in special scheme sau desene. Mai ales la anatomie. Nu conteaza cat de urate va ies desenele, cu linii strambe, suprapuneri sau adaugiri din plin. Oricum veti fi singurii spectatori. Daca ai conturat tu insuti imaginea, n-ai sa mai uiti cum ai trasat obiectul cutare, ce pozitie are, si in felul acesta realizezi toate raporturile cu restul obiectelor (vedeti anatomia cu raporturile dintre organe). Aveti insa grija sa nu complicati un desen prea mult. Preferabil faceti mai multe scheme decat una care sa includa toate notiunile. Sagetile din schema, care au calitate de sine statatoare precum : se inhiba sau se stimuleaza actiunea tintita, faciliteaza enorm transformarea textului intr-o forma logica si usor de parcurs. Unii profesori sau unele materiale va ofera de-a gata astfel de scheme, profitati de ele !

Trebuie sa iti rezulte la final o explicatie simplista, “babeasca” astfel incat sa intelegi perfect despre ce este vorba. Vorba aceea: daca nu stii sa explici un fenomen astfel incat si un copil sa te inteleaga, inseamna ca nici nu ai inteles cu adevarat. Aceasta este esenta, si in general profesorii vor sa vada daca ai inteles. Detaliile conteaza mai putin (majoritatea oricum le uiti). De fapt conteaza in perspectiva examenului. Dar despre astea vom vorbi in capitolul de memorare.

Daca nu te straduiesti sa gasesti logica, vei uita totul imediat dupa examen. Si ai mare nevoie de respectivele notiuni pentru viitor. Pentru cei de la medicina, va rog sa nu-i bagati in seama pe cei care afirma cum ca medicina inveti abia din anul IV. Baza ti-o formezi in primii ani, urmand ca in anii clinici doar sa combini informatiile de la mai multe materii astfel incat sa-ti conturezi boala si nu-ti mai ramane decat sa adaugi tratamentul. Este vorba despre dezvoltarea vocabularului necesar pentru a intelege tot ceea ce urmeaza. Daca nu intelegi acum, nu ai baza pe care sa construiesti mai tarziu. Si te trezesti chinuindu-te mai apoi sa umplii golurile. Credeti-ma pe cuvant, nu veti avea timp nicicand sa va intoarceti la notiunile peste care ati sarit si sa le reluati in perspectiva intelegerii. Medicina are un ritm de studiu foarte alert.



IV. Vocabularul profesional

Facultatea inseamna specializare. Specializarea vine din dezvoltarea unui anume capitol de cunostiite. Dezvoltare care dupa un anumit nivel de expansiune necesita cuvinte noi, specifice. De ce? Pentru a nu mai fi necesara o intreaga descriere sau enumerare a caracteristicilor unui fenomen, de fiecare data cand vrei sa vorbesti despre fenomenul respectiv. Asadar odata cu facultatea vine si nevoia de insusire a unui vocabular profesional. De aceea nu are nici un rost sa incerci sa conversezi despre detaliile unui job cu cineva din alta ramura profesionala, pentru ca aveti vocabulare diferite, si nu va mai puteti face intelesi. ( De fapt, daca e vorba sa filozofam, pentru asta se face liceul, ca toata populatia sa aiba un vocabular minim comun astfel incat sa se poata intelege indivizii, nu?).

Studiul unei materii se poate face cu mai mare usurinta, daca va insusiti din timp vocabularul necesar. Peste tot avem de-a face cu numeroase prefixe si sufixe care faciliteaza enorm intelegera, pentru ca au inteles de sine statator. Baza medicinii sunt doua prefixe : hiper- si hipo-. Pentru ca orice boala reprezinta un dezechilibru, iar cele doua prefixe vin de o parte si de cealalta a punctului de referinta, le vei intalni in absolut orice boala! Cautati prefixele si sufixele specifice specializarii voastre si insusiti-vi-le. Gasiti ghiduri pe internet care sunt utile pentru orice vocabular profesional. Oricum le veti intalni din timp in materiale si veti obligati sa le invatati. Dar daca le stiti din timp va vor deschide multe drumuri, si veti intelege totul mult, mult mai repede.

In medicina importanta vocabularului este coplesitoare, Nu poti sa acumulezi informatii noi daca nu intelegi cuvintele folosite in text. Si aceste cuvinte vor fi din ce in ce mai specificie. Dar avantajul este enorm si intelegand logica din spatele acestui vocabular veti observa ca puteti deduce esenta unei boli numai din denumirea ei.

Dar haideti sa va dau un exemplu, pe care daca aveti o baza de anatomie si fiziologie ( fie numai cea de la admitere) il veti intelege cu siguranta. Boala: glomerulonefrita membranoproliferativa, deja va doare capul? Haideti sa o rupem in bucati. De la ce credeti ca vine “-nefr-”? Nefron! Si “glomerulo-” deja e usor, e prima portiune a nefronului. Buuun, deci aici e buba, ceva nu e in ordine cu glomerulul. “-ita” este un prefix care sugereaza inflamatia, deci boala noastra implica inflamatie (nota explicativa: Inflamatia este practic reactia de aparare a organismului impotriva unui agent agresor). Ceea ce inseamna ca exista ceva, acolo in glomerul care declanseaza reactia de aparare. “membrano-“ pai acolo la glomerul exista o membrana care functioneaza pe post de sita. Si daca e urmata de “-proliferativa” inseamna ca e ceva acolo care creste si se inmulteste. Si ce se intampla cu o sita atunci cand componentele ei cresc? Se inchid ochiurile. Pai atunci nu se mai cheama sita nu? Inseamna ca va fi alterata separarea. Lichidul nu va mai trece corespunzator s.a.m.d. Observati cum de la doua cuvinte compuse, fara sa folosesc vre-o notiune de nefrologie, am descris elementele esentiale ale acestei boli : exista ceva care imi strica sita din rinichi. Urmeaza sa cercetam de ce apare acel ceva, ce este acesta si ce urmari are stricarea sitei. Asa-i ca am simplificat destul de bine toata problema? Va mai doare capul? :)



Continuarea in partea a III-a

Invat sa invat

Postare noua pe acest subiect, dupa 4 ani de studiu : Am invatat cum sa invat...

Cum sa inveti in sesiune sau in facultate se autoinvata. Din pacate nu avem un curs pentru asa ceva. In primul an ramanem inradacinati cu metodele din liceu. Din acest motiv, cred, am vazut o multime de colegi care au zis ca vor invata in sesiune. Si acum in sesiune ii vad negri de oboseala si suparare ca nu au invatat (unii oricum). Nu se mai poate aplica aceeasi metoda. Trebuie in primul rand ca totul sa fie logic, altfel sigur iti zboara din cap pana la examen. Trebuie sa fie constant, repetat chiar si dupa ce ai inteles. Sa ramana acolo unde trebuie. Trebuie sa invatam sa invatam.

La medicina avem o cantitate uriasa de invatat. Si nu stiu ce robot ar putea sa stea si sa invete doar in sesiune la absolut toate materiile. La 1-2 materii mai merge. La Stiintele Comportamentului nu cred ca a invatat cineva in timpul semestrului. De fapt ne si linistise conferentiarul de la prima ora. Precizase ca ne vor ajunge 2 zile inainte de examen. Dupa colegi ajunge si una. La aceasta materie nici eu nu am invatat in timpul anului. Nu avea nici un rost.

Dar acum scriu imediat dupa examenul de la anatomie. Si acesta a fost chiar cel mai greu. Nu prin dificultate, ci prin cantitatea uriasa de materie. Legat de aceasta: cele mai frecvente discutii printre medicinistii de anul I au fost plangerile fostilor colegi. Acestia relatau innebuniti ca trebuie sa termine o carte de 100-120 de pagini intr-o saptamana. Si nu gaseau timp. Pentru noi, daca nu parcurgem minim atat pe zi... inseamna a savura Clujul toamna.

Mi-am facut planul de invatat pe zile, astfel incat sa am mai mult timp pentru ceea ce nu parcusesem in timpul anului. Adica ultimele cursuri, care datorita altor examene sau vacantei nu avusem timp sa le parcurg. Timpul imi era limitat. Nu puteam sa ma lungesc prea mult cu ceea ce nu intelegeam pentru ca nu imi ramanea timp de alte subiecte la fel de importante. In ultimele zile citeam ore in sir doar ca sa citesc...sa imi amintesc notiunile,dar detaliile imi scapau. Citind in continuu, dupa un timp mintea iti devine foarte usor distrasa. Si te trezesti ca in ultimele 5 min citesti acelasi fragment. Ca poti citi propozitii, dar nu poti reproduce logic in cap. Practic, ca pe cat citesti, pe atat uiti ce ai citit. E atat de frustrant ca majoritatea dintre noi cedeaza in acest moment. Pun cartea jos si fac altceva. Daca tot nu pricepi, ce rost mai are sa citesti. In acest moment isi alege fiecare cate ceva sa ii motiveze sa inteleaga ce citesc: dupa ce termin articulatiile mananc ceva bun, sau intru putin pe mess, sau ies la o tigara (halal motivatie)... fiecare cu modul lor de relaxare.

Timpul limitat mi-a permis totusi sa nu las nici un subiect necitit. Si intr-un fel asta era important. Sa stiu din toate, esentialul. Cat timp am invatat la anatomie mi s-a parut intradevar ca nu mai am timp de absolut nimica. Dar nu timpul in sensul lui propriu. Caci nu am putut invata incontinuu. Timpul intr-un sens subiectiv sa fac altceva decat sa invat, cum ar fi sa ies in oras sau sa merg la cumparaturi, ar fi fost un timp irosit, pierdut cu iresponsabilitate. Ma simteam vinovata ori de cate ori pierdeam prea mult timp degeaba. Fiecare ora trebuia sa aiba ceva util in ea: acum invat, acum mananc, acum fac un dus, acum merg la biblioteca, acum imi fac un desen sa invat mai usor. E un factor psihologic. As fi putut foarte bine sa imi dozez timpul si pentru altceva. Si pe ziua aceea sa nu raman in urma cu materia. Dar nu puteam totusi sa scap de sentimentul de culpabilitate : ca e sesiune si in sesiune dormi, mananci si inveti.

Trebuie sa recunosc ca sesiunea e grea, si m-a convins cat de necesar e sa iti inveti in timpul semestrului. Atunci ai timp berchet sa citesti de cate ori vrei. Ai mereu ocazia sa intrebi ce nu ai inteles (la majoritatea materiilor oricum). Si cum se spune ca al doilea semestru e mai greu am toate motivele sa procedez intocmai.

Astept impresiile altor studenti, prima noastra sesiune.