Prima amintire pe care o am tine de sora mea Ana. Eram cu ea pe o patura in gradina langa scranciob. Vorbeam si ea imi povestea despre cum va fi cand voi fi mai mare...
Tot vag imi amintesc despre prima data cand am realizat ca vocea mea conteaza. Eram mult mai mica si inca mult mai naiva decat sunt acum, mama ma chemase de la joaca si nu puteam intelege motivul. Nu trebuia sa fac nimica, nici treaba, nici sa mananc, nici sa merg undeva. Trebuia sa-mi dau cu parerea despre ...cine mai stie ce. M-a surprins si asta m-a facut sa tin minte, ce conta ce cred eu?
Primul meu cosmar a venit sub forma unui sarpe. Ma lovisem la mana in timpul zilei, iar in vis sarpele ma muscase din acelasi loc. M-am trezit brusc si inspaimantata am fugit la mama incercand sa o conving ca muscatura era reala... doar aveam semn pe mana.
Prima data cand am reusit sa ma simt desteapta a fost dupa ce am intrecut o colega la comentat poezii. Nu conta ca eram buna si la alte materii, simteam ca un intrerupator a fost declansat si am putut "baga barbologeala". Inca imi mai este de folos.
Am simtit maturizarea in vremea adolescentei. Pentru prima data oamenii ma priveau altfel. Semnul cel mai clar era tacerea mea, remarcata de un prieten de familie in cadrul unei excursii. Taceam mai mult si analizam mai mult. Am recunoscut recent la randu-mi aceasta tacere la un adolescent.
Prima mea carte a fost "Colt Alb". Am primit-o la un fel de "Secret Santa" in clasele primare. Am citit-o pe nerasuflate si a fost si prima carte pe care am recitit-o si am ras-recitit-o. Si acum as fi in stare... are fragmente superbe de cunoastere a necunoscutului si de formare a gandirii.
Dar prima carte in care m-am regasit a fost "Amintirile unei fete cuminti" de Simone de Beauvoir. Era lectura suplimentara din gimnaziu, eram la inceputul pubertatii si gandeam la fel ca eroina.
Stiu ca vroiam sa fiu originala si mi se parea imposibil pentru ca nu "venea natural". Apoi am descoperit ca de fapt originalitatea nu aducea idei noi, ci era doar o rearanjare a unor idei vechi. Idee care inca ma fascineaza, orice revelatie si inovatie e bazata tot pe idei primordiale.
Primul cantec care mi-a placut atat de mult incat sa-mi ramana in cap a fost Fool's Garden - Lemon Tree . Era tot in gimnaziu, cand toata lumea era moarta dupa Andre si Animal X. Puteam sa o ascult la nesfarsit si mi-a ramas un an-doi favorita. Dar melodia favorita "din toate timpurile pana acum" e Lady in red de Chris DeBurgh, e singura melodie care ma misca de fiecare data cand o ascult.
Prima data cand m-a intrebat cineva daca sunt casatorita a fost la 14 ani. Eram la balciul de Sf. Ilie cu o fata mai mica decat mine cu un an. Diferenta de inaltime era insa mult mai mare. Un tigan de la o taraba mi-a pus intrebarea din senin.
Prima data cand am simtit iubire. Calatoream cu trenul spre simularea de admitere la facultate. Eram in plin puseu de varicela, nespalata din acest motiv de cateva zile, pe o zi torida de vara, imbracata si infasurata pana in gat sa nu observe lumea si cu interdictia suprema de a ma scarpina. Mai simplu, eram in chin. Eram deja de vreo 8-9 luni cu Adrian si desi imi spusese de nenumarate ori ca ma iubeste abia atunci l-am crezut. Era cu capul in poala mea, in compartiment mai era doar o tipa... eu eram in starea cea mai deplorabila din intreaga mea viata si nu mai spun ca aratam groaznic. Nu a fost ceva romantic. A parut doar real.
Eram naiva si cat de cat pura...dar cel mai important, eram fericita.
Stau acum si ma gandesc daca la sfarsitul aceste postari merita sa va povestesc si de primul meu sarut. Nu mai simt nici durere si nici rusine. Simt insa ca tine de intimitatea mea cea mai profunda. Si aceasta nu merita sa fie vreodata supusa superficialitatii internetului. Daca vreti sa stiti intrebati-ma personal.
