Invat sa invat

Postare noua pe acest subiect, dupa 4 ani de studiu : Am invatat cum sa invat...

Cum sa inveti in sesiune sau in facultate se autoinvata. Din pacate nu avem un curs pentru asa ceva. In primul an ramanem inradacinati cu metodele din liceu. Din acest motiv, cred, am vazut o multime de colegi care au zis ca vor invata in sesiune. Si acum in sesiune ii vad negri de oboseala si suparare ca nu au invatat (unii oricum). Nu se mai poate aplica aceeasi metoda. Trebuie in primul rand ca totul sa fie logic, altfel sigur iti zboara din cap pana la examen. Trebuie sa fie constant, repetat chiar si dupa ce ai inteles. Sa ramana acolo unde trebuie. Trebuie sa invatam sa invatam.

La medicina avem o cantitate uriasa de invatat. Si nu stiu ce robot ar putea sa stea si sa invete doar in sesiune la absolut toate materiile. La 1-2 materii mai merge. La Stiintele Comportamentului nu cred ca a invatat cineva in timpul semestrului. De fapt ne si linistise conferentiarul de la prima ora. Precizase ca ne vor ajunge 2 zile inainte de examen. Dupa colegi ajunge si una. La aceasta materie nici eu nu am invatat in timpul anului. Nu avea nici un rost.

Dar acum scriu imediat dupa examenul de la anatomie. Si acesta a fost chiar cel mai greu. Nu prin dificultate, ci prin cantitatea uriasa de materie. Legat de aceasta: cele mai frecvente discutii printre medicinistii de anul I au fost plangerile fostilor colegi. Acestia relatau innebuniti ca trebuie sa termine o carte de 100-120 de pagini intr-o saptamana. Si nu gaseau timp. Pentru noi, daca nu parcurgem minim atat pe zi... inseamna a savura Clujul toamna.

Mi-am facut planul de invatat pe zile, astfel incat sa am mai mult timp pentru ceea ce nu parcusesem in timpul anului. Adica ultimele cursuri, care datorita altor examene sau vacantei nu avusem timp sa le parcurg. Timpul imi era limitat. Nu puteam sa ma lungesc prea mult cu ceea ce nu intelegeam pentru ca nu imi ramanea timp de alte subiecte la fel de importante. In ultimele zile citeam ore in sir doar ca sa citesc...sa imi amintesc notiunile,dar detaliile imi scapau. Citind in continuu, dupa un timp mintea iti devine foarte usor distrasa. Si te trezesti ca in ultimele 5 min citesti acelasi fragment. Ca poti citi propozitii, dar nu poti reproduce logic in cap. Practic, ca pe cat citesti, pe atat uiti ce ai citit. E atat de frustrant ca majoritatea dintre noi cedeaza in acest moment. Pun cartea jos si fac altceva. Daca tot nu pricepi, ce rost mai are sa citesti. In acest moment isi alege fiecare cate ceva sa ii motiveze sa inteleaga ce citesc: dupa ce termin articulatiile mananc ceva bun, sau intru putin pe mess, sau ies la o tigara (halal motivatie)... fiecare cu modul lor de relaxare.

Timpul limitat mi-a permis totusi sa nu las nici un subiect necitit. Si intr-un fel asta era important. Sa stiu din toate, esentialul. Cat timp am invatat la anatomie mi s-a parut intradevar ca nu mai am timp de absolut nimica. Dar nu timpul in sensul lui propriu. Caci nu am putut invata incontinuu. Timpul intr-un sens subiectiv sa fac altceva decat sa invat, cum ar fi sa ies in oras sau sa merg la cumparaturi, ar fi fost un timp irosit, pierdut cu iresponsabilitate. Ma simteam vinovata ori de cate ori pierdeam prea mult timp degeaba. Fiecare ora trebuia sa aiba ceva util in ea: acum invat, acum mananc, acum fac un dus, acum merg la biblioteca, acum imi fac un desen sa invat mai usor. E un factor psihologic. As fi putut foarte bine sa imi dozez timpul si pentru altceva. Si pe ziua aceea sa nu raman in urma cu materia. Dar nu puteam totusi sa scap de sentimentul de culpabilitate : ca e sesiune si in sesiune dormi, mananci si inveti.

Trebuie sa recunosc ca sesiunea e grea, si m-a convins cat de necesar e sa iti inveti in timpul semestrului. Atunci ai timp berchet sa citesti de cate ori vrei. Ai mereu ocazia sa intrebi ce nu ai inteles (la majoritatea materiilor oricum). Si cum se spune ca al doilea semestru e mai greu am toate motivele sa procedez intocmai.

Astept impresiile altor studenti, prima noastra sesiune.