24 mai 2011
Sunt unele momente in care iti doresti sistarea existentei. Nu in sensul de moarte, ci de lipsa completa a gandirii. Pentru ca daca gandesti si incerci sa rezolvi problema tot ce iti iese e intunecat si dezolant.
Momente in care adori rutina si orice iti da ceva de facut care sa nu implice procesare, cand nu vrei sa fii singur dar nici nu vrei de fapt sa vorbesti cu cineva. Vrei sa poti visa, vrei filme deja vizionate, vrei simplitatea existentei fizice cu strictul necesar pentru supravietuire.
Clipe in care planurile sunt de neconceput, precum si proiectarea unor amintiri vesele. Momente in care iti doresti suferintele altuia, nu pentru ca ar fi mai usoare ci pentru ca ar fi rezolvabile.
E impresionant cate pagini de jurnal umplu ori de cate ori sufar. Si cum las toate amintirile vesele sa fuga fara sa se imprime. Suferinta e ceea ce ne atrage atentia spre cunoasterea de sine. Iar cunoasterea e ceea ce ne face puternici.
