Pe scurt, ce înseamnă medicina?

Mă înham acum la o treabă destul de grea. Am să încerc să descriu cât de concis pot, în ce constă facultatea de medicină, în încercarea de a răspunde la întrebările pe care le-am primit după ultimele postări. Acest feedback m-a ajutat să-mi dau seama că marea majoritate dintre cititorii acelor postări sunt persoane care vor la medicina, dar le e frică, și nu știu deloc la ce să se aștepte. Dar mai mult, unii nu își dau seama dacă medicina li se potrivește. Degeaba înalță visuri dacă atingerea lor nu le va aduce fericirea.

Haideți să vă descriu în mare cum merg lucrurile pe aici, la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca. Pe parcurs o să vă mai lămuriți și voi câteva aspecte ale vieții studentului la medicină.

Ați luat admiterea? Super ! Acum sunteți studenți !!!

Veți fi împărțiți pe serii a câte aproximativ 80 de studenți (la noi), care sunt împărțite la rândul lor în grupe. La început grupele vor fi mai mari ( 14-15 studenți) și mai puține. Pentru ca mai apoi, înainte de a ajunge la patul bolnavului, ca să nu îl sufocați, grupele să se reducă la 6-7 studenți. La lucrările practice veți avea asistenți de grupă care să vă predea și să vă îndrume studiul. Unul la câteva grupe, sau ideal unul pe grupă. Sunt cam 4 serii de studenți pe an, fiecare are 2 reprezentanți, dintre care unul intră ca reprezentant și la nivel de consiliu și senat. Pentru reprezentați se fac alegeri, care se repetă la începutul fiecărui an, vot desfășurat sub îndrumarea Organizației Studenților Mediciniști (OSM). Important e să vă alegeți un reprezentant imparțial cu care să puteți comunica ușor. În primul an, pentru că încă nu vă cunoașteți vă va fi mai greu.

OSM-ul, pe lângă reprezentarea intereselor studenților în cadrul facultății, se ocupă și de proiectele de voluntariat. Acestea completează viața unui student cu activități educativ-distractive. Oricine poate deveni voluntar la oricare dintre proiecte, sau chiar la mai multe. Exemple de proiecte sunt: Donează - se ocupă de organizarea campaniilor pentru promovarea donării de sânge; IPS = Împreună pentru sănătate – desfășoară campanii de depistare precoce a bolilor în populație; Cei mari pentru cei mici – lucrul cu copii din orfelinate; 3S – educație sexuală și prevenție HIV/SIDA; Medicalis – organizarea congresului cu același nume, pentru studenți și tineri medici; Transmed – schimburi de experiență cu alte universități de medicină din țară; ș.a.m.d. Dacă avem timp să desfășurăm și activități extracuriculare, vă dați seama că avem timp liber îndeajuns. Pentru mai multe detalii despre OSM Cluj accesați adresa: http://www.osmcluj.ro/.

Facultatea de medicină e împărțită în anii preclinici și anii clinici. Primii 3 ani veți turna fundația. Cunoștințele despre corpul uman, sănătos și bolnav. Dacă sunteți curioși mai exact ce materii se studiază în ce an, găsiți AICI un exemplu, ceva mai vechi e drept, dar pentru a vă face o idee generală e bun. Primii 3 ani orarul vă este împărțit la fiecare materie în cursuri și lucrări practice. Materia vă este predată la curs, iar la lucrările practice trebuie aprofundată și exersată pe diverse suporturi. De exemplu: la anatomie se învață pe disecție de cadavru, la biochimie lucrați cu diferite substanțe și folosiți aparate de măsurare a concentrațiilor gen spectofotometre, la histologie vă uitați prin microscoape ș.a.m.d.

Numărul de ore acordat fiecărei materii depinde de importanța acesteia. Cursurile țin în general câte 2 ore, iar lucrările practice au în medie 3 ore. Se adună pe săptămână un număr destul de mare: în primul an am avut cam 23 de ore pe săptămână, dar din anul 2 media se menține în jurul valorii de 30h/săptămână. Cea mai frecventă întrebare a fost: Mai avem timp de ceva? O să aveți impresia că răspunsul este nu. Dar asta e doar din cauză că nu sunteți obișnuiți cu un program mai încărcat. După liceu, schimbarea e mare. Pe noi nu ne frustra atât de mult diminuarea timpului liber cât faptul că timpul petrecut la majoritatea lucrărilor practice nu era valorificat. Vă spun sincer că ne plictiseam! Materia e identică cu cea de la curs, mai rar aveam cu totul altceva de învățat care să se justifice predarea în cadrul lucrărilor practice. Țin minte că la biochimie terminam „lucrarea” în 15 minute maxim, vreo 20 de minute ni se mai explica câte ceva, iar restul timpului de 3 ore câte erau acordate pentru această materie stăteam la povești între noi. Dar ca să răspund la întrebare: DA! Aveți și timp liber. Va trebui însă să fiți mai organizați, astfel încât să valorificați cât mai multe ore. Timpul pentru studiul individual vi-l dozați singuri.

Ultimul an preclinic vă face introducerea în spitale prin Semiologie. Această materie se ocupă cu studiul semnelor și simptomatologiei bolilor. Această materie este grea. Pe lângă emoțiile și inhibiția dată de faptul că stați de vorbă pentru prima dată cu pacienți, unii dintre ei foarte bolnavi, va trebui să învățați un nou limbaj. Cel medical. E ca și cum ați învăța un dicționar. Toți termenii sunt noi, se mai adună ei în jurul unor organe sau unor boli, dar tot va fi greu până îi veți recunoaște. Iar materia se va întinde spre toate specialitățile și peste bolile cele mai frecvente ale acestora.

Primii trei ani sunt împărțiți în 2 semestre, fiecare cu aproximativ o lună de sesiune la sfârșit. Pe sesiune aveți 5 -7 examene. Voi vă aranjați la nivel de serie datele examenelor, pe care reprezentantul de serie are datoria de a le negocia cu cadrele didactice. Examenele cuprind examinarea în scris ( redacțional, grilă sau combinații) și examinarea practică, orală.

Anii clinici sunt ani modulari (prezint situația din Cluj-Napoca la ora actuală, alte facultăți nu au adoptat acest sistem de predare ! ). Asta înseamnă că nu mai aveți 2 semestre, ci câte 4 module fiecare cu sesiunea ei de 1-2 săptămâni. În acești ani sunteți trecuți prin toate specialitățile medicale majore. Dacă specialitatea este mare, ea acaparează modulul și îi este adăugată doar materia complementară, gen farmacologia unde se predau medicamentele necesare acelei specialități. Dacă specialitățile sunt mai mici, se grupează câte 4-5 pe modul. Astfel că în sesiune veți avea fie 1 examen dificil și unul mai ușor, fie 4-5 examene „mijlocii”. În anii clinici, examinarea orală se face, teoretic,  la patul bolnavului. Practic adesea examinezi bolnavul, dar ești ascultat într-o sală separată. 

Vi se predau noțiunile de bază despre bolile cele mai frecvente din specialitatea respectivă. Învățați simptomatologia, specificul examinării pacientului, cum să puneți diagnosticul, respectiv ce examinări vă sunt necesare pentru susținerea diagnosticului și eliminarea altor suspiciuni, respectiv tratamentul recomandat. Aveți cursuri și stagii. În general ambele se desfășoară în spital, acestea fiind dotate cu amfiteatre proprii. Stagiile sunt făcute de preferință la patul bolnavului, sunt echivalentul lucrărilor practice, iar timpul acordat este valorificat ceva mai bine.

Față de alte facultăți cu siguranță Medicina este mai grea. Ba chiar mult mai grea. Dar față de ceea ce vă închipuiți voi / ceea ce mi-am închipuit eu la admitere, nu e chiar un bau-bau. Dar vă rog din suflet: veniți la noi doar dacă asta e ceea ce vă doriți. Bani se fac mult mai mulți în alte meserii. Muncești mult, înveți toată viața și continui să te simți neputincios în fața bolilor necruțătoare. Viața de medic nu e ca în serialele Anatomia lui Grey sau Dr. House. 

Nici măcar în S.U.A. nu e așa. Marea majoritate a bolilor sunt complicate, diagnosticele nu se pun ușor, îl cauți uneori în carul cu fân. Foarte adesea se pune un diagnostic prezumptiv: credem că asta o fi... dar nu putem ști sigur. Dacă l-ai pus corect, tratamentul poate că nu s-a descoperit / te menține în viață dar nu te vindecă /nu se poate realiza la noi / e muuuuuult prea scump ca să fie disponibil / pacientul nu răspunde pur și simplu la tratament. Unde să mai spunem că nu există tratament fără efecte secundare. Trebuie să facem echilibristică între beneficiul realizării unui tratament și riscul la care îl expunem pe pacient prin tratamentul respectiv. Pacienții trebuie să înțeleagă că doctorii nu sunt magicieni. Nu vindecăm noi, doar vă ajutăm să vă vindecați voi. Vă dăm medicamente, vă rugăm să vă schimbați stilul de viață, vă îndrumăm cât putem de bine și după cât s-au descoperit tratamente. Sănătatea nu o cumperi, ci o muncești.

Am să încerc în viitor să descriu mai pe larg viața unui medic. Încă nu mă simt competentă pentru că încă nu practic medicina.

Sper ca postarea aceasta să vă fie de folos, și aștept întrebările voastre.