Nu Romania, ci romani

De ce continuam cu mentalitatea asta de taci si inghite? Nu mai e comunism surioara. Revendica-ti drepturile. Avea dreptate frate-miu cand mi-a zis odata ca generatia noastra va continua sa pastreze spiritul comunismului, pentru simplul fapt ca am fost crescuti de oameni care au trait acea frica. Poate copii copiilor nostri vor scapa.

Sistemul nostru educational s-a bazat pe motivarea prin pedeapsa. Iar acum ne e frica de superiori in sine, nu mai recunoastem oamenii din ei. Nu facem nimic pentru noi, lasandu-ne purtati de val. Ne plangem doar altora de mila, uneori recunoscand de fapt ca ne e frica. Si chiar si atunci nu e vina noastra, celalat urla,e capabil de pedeapsa sau de razbunare. Pai cine o sa-l trezeasca la minte daca toti tacem si inghitim?

Eu recunosc, sunt o mare fricoasa. Dar e un moment cand imi trec emotiile, sunt stapana pe sine, ma pot autoevalua si imi dau seama daca am fost tratata corect sau nu. Si imi pot cere dreptul, mai ales cand pot dovedi ca adevarul e de partea mea. Imi promit acum ca daca voi fi vreodata in situatia aceasta voi actiona. Revolta aceasta e o reflexie a slabiciunii altora.



Dar e chiar stupid... nu era vorba de a infrunta sistemul de notare al profei crizate, ci de a lamuri o simpla eroare de calcul. Avea dovezi, e desteapta, ce pusca mea o face chiar atat de fricoasa?

Personal am observat la profa, in spatele inrascibilitatii, o persoana corecta. Toata seria e stupefiata de cat de naspa e, si de cat urla si de cat de prost i-a facut sa se simta. Bine, bine dar ai facut prostia sau nu? Are pretentii, dar ea ne da cale libera spre a primi vieti in mainile noastre intr-o zi. Eu am facut o gogomanie uriasa, mi-a scazut, m-a certat, dar m-a evaluat corect. Refuz sa vad doar aspectele negative. Ma revolta neputinta, atat a mea cat si a altora mai vrednici decat mine. Suntem singurii responsabili de viata noastra. Nimeni altcineva, nici macar cei ce ne iubesc nu pot sa si-o asume.

Asa ca la final nu ma mai plang de Romania, de conditii jalnice si toate small-talk-urile astea. Pentru ca pana la urma avem conditii mai bune decat parintii nostri, iar generatiei urmatoare oricum le va fi mai bine,chiar si aici societatea ridicandu-se greoi dar constant. In final ma plang de oamenii capabili si constienti de diferenta pe care o pot face, dar care pur si simplu refuza sa-si ia inima in dinti.