Mă înham
acum la o treabă destul de grea. Am să încerc să descriu cât de
concis pot, în ce constă facultatea de medicină, în încercarea
de a răspunde la întrebările pe care le-am
primit după ultimele postări. Acest feedback m-a ajutat să-mi dau
seama că marea majoritate dintre cititorii acelor postări sunt
persoane care vor la medicina, dar le e frică, și nu știu deloc la
ce să se aștepte. Dar mai mult, unii nu își dau seama dacă
medicina li se potrivește. Degeaba înalță visuri dacă atingerea
lor nu le va aduce fericirea.
Haideți
să vă descriu în mare cum merg lucrurile pe aici, la Universitatea
de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca. Pe
parcurs o să vă mai lămuriți și voi câteva aspecte ale vieții
studentului la medicină.
Ați luat
admiterea? Super ! Acum sunteți studenți !!!
Veți fi
împărțiți pe serii a câte aproximativ 80 de studenți (la noi),
care sunt împărțite la rândul lor în grupe. La început grupele
vor fi mai mari ( 14-15 studenți) și mai puține. Pentru ca mai
apoi, înainte de a ajunge la patul bolnavului, ca să nu îl
sufocați, grupele să se reducă la 6-7 studenți. La lucrările
practice veți avea asistenți de grupă care să vă predea și să
vă îndrume studiul. Unul la câteva grupe, sau ideal unul pe grupă.
Sunt cam 4 serii de studenți pe an, fiecare are 2 reprezentanți,
dintre care unul intră ca reprezentant și la nivel de consiliu și
senat. Pentru reprezentați se fac alegeri, care se repetă la
începutul fiecărui an, vot desfășurat sub îndrumarea
Organizației Studenților Mediciniști (OSM). Important e să vă
alegeți un reprezentant imparțial cu care să puteți comunica
ușor. În primul an, pentru că încă nu vă cunoașteți vă va fi
mai greu.
OSM-ul,
pe lângă reprezentarea intereselor studenților în cadrul
facultății, se ocupă și de proiectele de voluntariat. Acestea
completează viața unui student cu activități
educativ-distractive. Oricine poate deveni voluntar la oricare dintre proiecte, sau chiar la mai multe. Exemple de proiecte sunt: Donează - se ocupă de organizarea campaniilor pentru promovarea donării de sânge; IPS
= Împreună pentru sănătate – desfășoară campanii de
depistare precoce a bolilor în populație; Cei mari pentru cei mici
– lucrul cu copii din orfelinate; 3S – educație sexuală și
prevenție HIV/SIDA; Medicalis – organizarea congresului cu același nume, pentru studenți și tineri medici; Transmed – schimburi de
experiență cu alte universități de medicină din țară; ș.a.m.d. Dacă avem timp să desfășurăm și activități extracuriculare, vă dați seama că avem timp liber îndeajuns. Pentru mai multe detalii despre OSM Cluj accesați adresa:
http://www.osmcluj.ro/.
Facultatea
de medicină e împărțită în anii preclinici și anii clinici.
Primii 3 ani veți turna fundația. Cunoștințele despre corpul
uman, sănătos și bolnav. Dacă sunteți curioși mai exact ce
materii se studiază în ce an, găsiți
AICI un exemplu, ceva mai
vechi e drept, dar pentru a vă face o idee generală e bun. Primii 3 ani orarul vă este împărțit la fiecare materie în
cursuri și lucrări practice. Materia vă este predată la curs, iar
la lucrările practice trebuie aprofundată și exersată pe diverse
suporturi. De exemplu: la anatomie se învață pe disecție de
cadavru, la biochimie lucrați cu diferite substanțe și folosiți
aparate de măsurare a concentrațiilor gen spectofotometre, la
histologie vă uitați prin microscoape ș.a.m.d.
Numărul
de ore acordat fiecărei materii depinde de importanța acesteia.
Cursurile țin în general câte 2 ore, iar lucrările practice au în
medie 3 ore. Se adună pe săptămână un număr destul de mare: în
primul an am avut cam 23 de ore pe săptămână, dar din anul 2
media se menține în jurul valorii de 30h/săptămână. Cea mai
frecventă întrebare a fost: Mai avem timp de ceva? O să aveți
impresia că răspunsul este nu. Dar asta e doar din cauză că nu
sunteți obișnuiți cu un program mai încărcat. După liceu,
schimbarea e mare. Pe noi nu ne frustra atât de mult diminuarea
timpului liber cât faptul că timpul petrecut la majoritatea
lucrărilor practice nu era valorificat. Vă spun sincer că ne
plictiseam! Materia e identică cu cea de la curs, mai rar aveam cu
totul altceva de învățat care să se justifice predarea în cadrul
lucrărilor practice. Țin minte că la biochimie terminam „lucrarea”
în 15 minute maxim, vreo 20 de minute ni se mai explica câte ceva,
iar restul timpului de 3 ore câte erau acordate pentru această
materie stăteam la povești între noi. Dar ca să răspund la
întrebare: DA! Aveți și timp liber. Va trebui însă să fiți mai
organizați, astfel încât să valorificați cât mai multe ore.
Timpul pentru studiul individual vi-l dozați singuri.
Ultimul an
preclinic vă face introducerea în spitale prin Semiologie. Această
materie se ocupă cu studiul semnelor și simptomatologiei bolilor.
Această materie este grea. Pe lângă emoțiile și inhibiția dată
de faptul că stați de vorbă pentru prima dată cu pacienți, unii
dintre ei foarte bolnavi, va trebui să învățați un nou limbaj.
Cel medical. E ca și cum ați învăța un dicționar. Toți
termenii sunt noi, se mai adună ei în jurul unor organe sau unor
boli, dar tot va fi greu până îi veți recunoaște. Iar materia se
va întinde spre toate specialitățile și peste bolile cele mai
frecvente ale acestora.
Primii
trei ani sunt împărțiți în 2 semestre, fiecare cu aproximativ o
lună de sesiune la sfârșit. Pe sesiune aveți 5 -7 examene. Voi vă
aranjați la nivel de serie datele examenelor, pe care reprezentantul
de serie are datoria de a le negocia cu cadrele didactice. Examenele cuprind examinarea în scris ( redacțional, grilă sau combinații) și examinarea practică, orală.
Anii
clinici sunt ani modulari (prezint situația din Cluj-Napoca la ora
actuală, alte facultăți nu au adoptat acest sistem de predare ! ).
Asta înseamnă că nu mai aveți 2 semestre, ci câte 4 module
fiecare cu sesiunea ei de 1-2 săptămâni. În acești ani sunteți
trecuți prin toate specialitățile medicale majore. Dacă specialitatea este mare, ea acaparează modulul și îi este adăugată doar materia complementară, gen farmacologia unde se predau medicamentele necesare acelei specialități. Dacă specialitățile sunt mai mici, se grupează câte 4-5 pe modul. Astfel că în sesiune veți avea fie 1 examen dificil și unul mai ușor, fie 4-5 examene „mijlocii”. În anii clinici, examinarea orală se face, teoretic, la patul bolnavului. Practic adesea examinezi bolnavul, dar ești ascultat într-o sală separată.
Vi se predau
noțiunile de bază despre bolile cele mai frecvente din
specialitatea respectivă. Învățați simptomatologia, specificul
examinării pacientului, cum să puneți diagnosticul, respectiv ce
examinări vă sunt necesare pentru susținerea diagnosticului și
eliminarea altor suspiciuni, respectiv tratamentul recomandat. Aveți
cursuri și stagii. În general ambele se desfășoară în spital,
acestea fiind dotate cu amfiteatre proprii. Stagiile sunt făcute de
preferință la patul bolnavului, sunt echivalentul lucrărilor
practice, iar timpul acordat este valorificat ceva mai bine.
Față de
alte facultăți cu siguranță Medicina este mai grea. Ba chiar mult
mai grea. Dar față de ceea ce vă închipuiți voi / ceea ce mi-am
închipuit eu la admitere, nu e chiar un bau-bau. Dar vă rog din
suflet: veniți la noi doar dacă asta e ceea ce vă doriți. Bani se
fac mult mai mulți în alte meserii. Muncești mult, înveți toată
viața și continui să te simți neputincios în fața bolilor
necruțătoare. Viața de medic nu e ca în serialele Anatomia lui
Grey sau Dr. House.
Nici măcar în S.U.A. nu e așa. Marea
majoritate a bolilor sunt complicate, diagnosticele nu se pun ușor,
îl cauți uneori în carul cu fân. Foarte adesea se pune un
diagnostic prezumptiv: credem că asta o fi... dar nu putem ști
sigur. Dacă l-ai pus corect, tratamentul poate că nu s-a descoperit
/ te menține în viață dar nu te vindecă /nu se poate realiza la
noi / e muuuuuult prea scump ca să fie disponibil / pacientul nu
răspunde pur și simplu la tratament. Unde să mai spunem că nu
există tratament fără efecte secundare. Trebuie să facem
echilibristică între beneficiul realizării unui tratament și
riscul la care îl expunem pe pacient prin tratamentul respectiv.
Pacienții trebuie să înțeleagă că doctorii nu sunt magicieni.
Nu vindecăm noi, doar vă ajutăm să vă vindecați voi. Vă dăm
medicamente, vă rugăm să vă schimbați stilul de viață, vă
îndrumăm cât putem de bine și după cât s-au descoperit
tratamente. Sănătatea nu o cumperi, ci o muncești.
Am să
încerc în viitor să descriu mai pe larg viața unui medic. Încă nu mă simt competentă pentru că încă nu practic
medicina.
Sper ca
postarea aceasta să vă fie de folos, și aștept întrebările
voastre.
