Vine

E timpul să devin melancolică. Poate pentru că vreau. Poate din cauza copacului din fața ferestrei care se cere observat. În puțina lumină furișată printre nori îmi pare trist și ud și obosit. Dar mai ales pentru că eu chiar termin facultatea. Eu chiar devin medic, și oricât de multe aș ști despre a fi medic, tot n-am cea mai vagă idee.
Și e urât afară și e frumos. Și eu nu am nici cel mai mic motiv să fiu tristă, dar ceva cere să fiu. Ceva în adâncul meu care se răzvrătește împotriva tuturor bucuriilor din ultimele luni, și care cere susținut să fie simțit. O tristețe orecare, dar să fie. Măcar un pic. Melancolie către trecut, dar și spre viitor. Frunze de toamnă obosite de parcă ploaia le-a secat, atârnă în jos și îmi cheamă tristețea.
Vine sfârșitul. Sau a venit deja?
Îmi place melancolia. Cum vine mereu din trecut e mereu confortabilă. Și-apoi îmi era dor de ea.
Voi fi studentă mereu.

Democrație și Educație

Am decis să profit de faptul că a trebuit să scriu un eseu pe această temă pentru pedagogie, și să îl ofer oricui e curios să citească. Totul a pornit de la acest videoclip
 https://www.youtube.com/watch?v=fBBwEbRaeQM
pe care a trebuit să îl vizionăm. În rest discuția a fost liberă. Puteam scrie mai mult însă depășisem destul limita de 300 de cuvinte.

Ce înseamnă democrație ? Nu pornește totul de la dreptul fiecăruia de a-și exprima opinia? De câtva timp națiunea care s-a lăudat vreme de atâtea decenii cu libertatea oferită de către democrație, se sugrumă într-o frică de exprimare, o frică de ofensare, această corectitudine politică care a infectat orice domeniu disponibil. Noi de la distanță îl resimțim în filme, pe internet și observăm cum rând pe rând cuvinte sunt evitate, ba chiar scoase din uz pentru că sunt considerate jignitoare. Oare ofensez când spun că totul a pornit de la oamenii needucați care au luat această libertate de exprimare drept unealtă de gâlceavă ? Care simțindu-se mereu inferiori și dorind din răsputeri să scape de acest sentiment, n-au vrut să aleagă calea mai grea a educației, ci au scurtcircuitat, țipând în gura mare că așa ceva nu se poate, că e jignitor și nu ai voie să îmi rănești sentimentele. Și cum majoritari sunt proștii… aceasta e mentalitatea care s-a râspândit ca focul. 

            Omul trebuie să fie pus mereu într-un context dificil pentru a se putea dezvolta. Nu atât cât să îl sufoce, destul cât să îl provoace și să nu se plictisească. Oamenii care au totul de-a gata și le lipsește acest mediu prielnic de creștere sunt cei mai mulți care se izolează în droguri și uitare de sine. Pentru că nu le este satisfăcută una din necesitățile primare, de dezvoltare, de sentimentul că ești important prin tine însuși. Ce face sistemul educațional decât să încerce să simuleze un mediu propice pentru dezvoltare ? Sau cel puțin asta ar trebui să țintească… 

 S-a ajuns ca școala să însemne asimilarea unor cunoștiințe prelucrate, dar mai grav decât atât, a ajuns să echivaleze cu uniformizarea mentalităților. Citeam recent pe internet de părinți care se plângeau cum copii lor au fost descalificați pentru că au folosit o altă metodă decât cea predată pentru a rezolva o problemă. Nu conta că rezultatul final era cel corect, nici măcar nu au fost impresionați de creativitatea lor. Nu. Tot ce conta era faptul că nu au căpătat sistemul de gândire ce le era impus. Cât de tragic poate fi ! Cum a ajuns oare școala să te împiedice în a gândi singur ? Nu vreau să repet partea din discurs în care punea accent cât de important a fost pentru el faptul că a fost învățat să găsească sigur soluții. Dar faptul că sistemul ne împiedică să ne dezvoltăm îndeajuns încât să controlăm viețiile proprii nu mă poate duce cu gândul decât la controlarea populației în masă. Gândim noi pentru voi ! Să fie viitorul un peisaj din ”1984” ? Nu atât timp cât conștientizăm problema! Nu atât timp cât ne adresăm ei!            

Nu democrație egal libertate. Ci educație egal libertate. Ce te trezește mai mult decât o carte bună? Unde te simți mai liber să imaginezi orice fel de viitor decât într-o carte ? Dar mai important decât atât, ajungi să te conectezi cu tine însăți! Carte după carte, toate trec prin filtru tău. Și tot ce rămâne captiv în el ajunge să te definească. Ți-a plăcut un anumit personaj dintr-un anumit motiv, ai căpătat respect pentru anumite principii tocmai pentru că o carte ți le-a expus cum trebuie, ți-a creat contextul în care să poți să scapi de limitarea minții și în care să înțelegi cu adevărat.        

     Cu cât suntem mai puțin informați cu atât suntem mai vulnerabili. Dacă nimeni nu ne scoate din pătrățica noastră, vom fi foarte ușor de manipulat. Trebuie doar ca cineva să vină și să ne apese butoanele potrivite. Cu cât suntem mai puțin informați cu atât suntem mai predictibili. Și înafara contextului de manipulare, predictibil reflectă lipsa de creativitate, iar aceasta mai departe reflectă încapacitatea de a progresa, de a face schimbări. Știm din modelul naturii că diversitatea e cea care conduce la evoluție, ce s-ar întâmpla dacă am deveni preponderent predictibili ? Și menținuți în viață de către societatea care este obligată să ne susțină fără să fie obligată să ne și valorifice ?
Trebuie să promovăm un sistem educațional care să stimuleze creativitatea și originalitatea. Și nu vom reuși să producem schimbarea asta numai plângându-ne de sistem, ci punând mintea la lucru și implicându-ne direct!

Și referitor la limitarea minții :