Pacient vindecat de infectia cu HIV

Se pare ca s-a gasit o noua cale spre vindecarea Sindromului Imunodeficientei Dobandite.

Ca sa intelegeti cum s-a realizat, iata cateva puncte cheie legate de SIDA/HIV:

Virusul afecteaza celulele albe,
cele responsabile de imunitate,
deci toata capacitatea de aparare se prabuseste.
De aici multitudinea de boli asociate,
care de fapt sunt cele responsabile de decesul pacientului.
HIV intra printr-un anumit receptor in celule.

In principiu pacientul suferea de leucemie secundara HIV.
A facut tratament cu chimioterapice care i-a distrus majoritatea celulelor albe.
I s-a facut apoi transplant cu celule stem
( celule primordiale care se gasesc in mod obisnuit in embrioni,
iar la adulti se gasesc in maduva oaselor
fiind responsabile de producerea celulelor circulante din sange,
inclusiv celulele albe).
Acele celule stem vedeau de la un donator care prezenta o mutatie a ADN-ului care ii facea celulele rezistente la HIV.
Era practic modificat acel receptor necesar virusului sa intre in celula.
Transplantul fiind rezistent la HIV distrugea celulele infestate, sau acestea au murit pur si simplu datorita infectarii astfel incat dupa 3 ani de testare amanuntita, nu i se mai deceleaza virusul in nici un tesut. Deci a putut fi declarat vindecat.

Prezentat astfel, totul suna simplist. Dar leucemia e un tip de cancer, iar chimioterapicele sunt cel mai agresiv tratament posibil.
Nu omoara doar celulele canceroase ci practic orice celula care se divide. In timpul tratamentului au trebuit sa-i intrerupa medicatia anti-HIV, astfel incat initial au crescut valorile infestarii.
Plus ca un persoanele rezistente natural la HIV, care sa fie si compatibile ca donator sunt extrem de rare. Se incearca acum modificarea genetica a celulelor astfel incat sa capete rezistenta artificial.
Pentru mai multe detalii vizitati articolul sursa: A Cure for HIV?

The Sunscreen Song - 10 Year Tribute (Everybody's Free)

Mersi Corina.

Reply

Nota: Acesta este un comentariu la o postare facuta de fratele meu, Pavel, miercuri 27 octombrie 2010 pe blogul propriu, Teluric, pe care o puteti acesa aici: "Negura"

Ma asteptam la ganduri din acestea cat timp esti acolo, departe... de Diana. Si mi-era frica pentru ca tu esti o fire sociala si ai nevoie de prieteni in jur. Mi-era frica mai mult caci am auzit in anu 2 la psiho de singuratatea acuta pe care o pot simti chiar si oamenii perfect echilibrati cand le schimbi ambientul social. Pacientul spunea ceva de genu: “Vorbesc cu oamenii si simt ca nu ei nu sunt acolo. Sunt roboti, ma privesc si privirea lor ajunge in ceafa mea.” Intr-o criza a iesit in mijlocul unei piete, si-a dat jos hainele si a inceput sa urle: SUNT AICI. Mi-a lasat o impresie foarte profunda, care nu se prea potriveste cu contextul tau, dar reflecta izolarea de cei dragi.

Imi amintesti acum de filmul “7 ani in Tibet”, unde zicea la un moment dat, ca are prea mult timp liber si nu e “bine” pentru ca ajunge sa gandeasca prea mult.

Am avut odata si eu negura, sau ceva de genu, pentru ca n-as descri-o chiar la fel.
Si cam tot puterea de a scrie si constientiza ma tine departe... sau pur si simplu tampeniile de toate zilele si mediul social alert o indeparteaza. Eu n-am avut putere sa ies singura, nici macar urmarind un vis desart.

Iar visele am incetat sa le mai bag in seama, nu vreau sa lupt pentru o idee care nu-mi e proprie. Din pacate nu mi-am format nici un fel de ideal in viata, material nici nu ma gandesc, dar nici macar spiritual, cultural sau intelectual. Cand imi formez una trebuie sa fie pentru mine si de mine, si simpla ei prezenta, chiar si ca ideal sa ma faca mai fericita.

Si ca ultima replica, eu sunt credincioasa prin fire si nu rationament, si totodata foarte naiva din aceasta cauza, dar intotdeauna mi-a placut o vorba (cine mai stie cine a zis-o..) : “Nu exista necredinciosi. Chiar si ateii cred in necredinta lor”.

Draga fratelo imi place postarea ta... am un comment asa de lung ca m-am gandit sa-l pun la mine in blog...mai ales ca a devenit prea pesonal sa ti-l var acolo in subsol. Postarea asta a ta a fost de fapt o pagina de jurnal, care e sugerata cel mai mult prin rapiditatea cu care ti-au venit ideile in scris , adica deficitul major de punctuatie. Care sincer fac textul uneori greeeeeeu de urmat, dar cumva mai expresiv.

Teodora

Pentru mine melodia asta e mai expresiva...

Porfiria - Vampiri & Co.

Cu toate ca nu ma asteptam sa scriu aici despre porfirii, subiectul a ajuns mult prea interesant pentru a nu profita de ocazie. La fiziopatologie lucrari practice mi s-a oferit aceasta tema de studiu despre care a trebuit sa fac o prezentare powerpoint.

Porfiriile au stat la baza formarii a 2 mituri: al vampirilor si al oamenilor-lup (werewolf sounds so much better). Ele sunt, foarte simplist explicat, tulburari metabolice in formarea unei componente din sange. Sunt boli in esenta ereditare dar care in general debuteaza la adult.



Mitul vampirilor foloseste 3 manifestari ale bolii:

1. Fotosensibilitate ! Bolnavii dezvolta rani profunde si greu vindecabile ale pielii, dupa contactul cu razele UV. Pe langa acestea multi prezinta semne de fotofobie in cadrul tulburarilor psihice.

2. Coma ! Afectarea creierului poate duce in cazuri extreme si pana la pierderea temporara a cunostiintei cu instalarea comei in cadrul unei crize. Au existat cazuri de oameni ingropati, fiind considerati decedati si care si-au revenit din criza in mormant. Cum au iesit de-acolo nu ma intrebati, daca erau doar intr-o cripta mai inteleg, dar sa se dezgroape? Oricum ideea e ca ies din mormant... si probabil ca o fac noaptea ca sa nu ajunga inapoi in sicriu.

3. Necesar de sange ! Fiind o afectiune a sangelui, componenta lipsa (hem) se gaseste in sangele altor persoane sau in cel de animal.Si teoretic (ca practic cine se ofera sa verifice) componenta este destul de rezistenta pentru a fi digerata. Asadar daca bolnavii ar bea sange le-ar scade din suferinta bolii.



Mitul oamenilor-lup nu e chiar atat de complex si nici la fel de incitant. Ranile greu vindecabile date de fotosensibilitate pot intr-o anumita forma de porfirie sa cicatrizeze foarte "mutilant". Si cum apar mai ales la nivelul fetei, fiind cea mai des expusa soarelui, pot duce la un aspect foarte salbatic (nu poate forma un bot dar poate distruge complet nasul, ramanand doar narinele). Si totodata aceste cicatrizari se pot asocia cu cresterea anormala a parului, acesta extinzandu-se pe suprafata corpului (pe urma cicatricilor). Acest tip de porfirie e singura care apare de la nastere, incat personal ma astept ca la maturitate (daca ajunge pana aici) bolnavul sa arate complet inuman si sa nu-si arate fata decat in lumina lunii.

In alta lume

Ador descrierile bine facute. Acelea care te poarta pas cu pas intr-o alta lume. Sau pur si simplu te ajuta sa vizualizezi locatii necunoscute prin ochii scriitorului. Atunci cand el nuanteaza imaginea prin sentimentele lui, prin personalitatea lui. Daca aceasta difera de a mea, calatoria devine incitanta, trebuie sa ma adaptez mereu la perspectiva sa. Iar daca se potriveste cu firea mea, privelistea vorbeste sufletului meu, ma impresioneaza aceleasi aspecte si totul e in armonie.
O descriere euristica, o intrare in alta lume, o relaxare completa.
Recent am citit Jurnalul lui Anne Frank unde ea observa la un moment dat ca oamenii se straduiesc incontinu sa fuga de ei insisi. Astfel ei ajung uneori sa recurga si la alcool sau chiar la droguri. Solutia personala perfecta e o astfel de transcendere intr-o alta lume...
Efectele secundare sunt minime, iar printre cele benefice, pe langa uitarea de sine si de probleme, ar fi imbogatirea cunostintelor si dezvoltarea perceptiilor. Bineinteles ca efectele benefice in general inceteaza odata cu inchiderea volumui. Si partea proasta e ca majoritatea cartilor creaza o asa zisa "rezistenta"(adica a doua oara nu mai are farmec), sau ca pur si simplu nu orice carte te poate transcede. Am descoperit si cateva comori care au darul de a ma conduce de fiecare data in lumea lor, fantastica si totodata familiara, care imi ofera un comfort psihic pretios (desi acum vor suna oarecum puerile, influentata fiind de varsta copilariei, acestea sunt "Robin Hood", "Winnetou" si "Colt Alb").
Dar cea mai mare pierdere de sine am suferit-o cu "Shogun" si mai ales "Fratii Karamazov", acestea as fi fost in stare sa le citesc cu lanterna sub plapuma.
Si daca tot am atins acest punct trebuie sa mentionez dependenta ca efect negativ si chiar unele manifestari de surmenaj la terminarea unei carti. Din cauza acestora nu-mi mai permit asemenea calatorii in decursul facultatii. Sa ma pierd din nou intr-o carte ar conduce la scaderea performantelor la cursuri si mai ales a celor sociale. Daca intru in acea "transa" nu pot invata, nu pot percepe alta lume.
In prezent audiez "Invierea" de Tolstoi,adica sub forma unei audio-book, inovatie aflata de la frate-miu. Ascult pe unde si de cate ori pot, si imi satisfac nevoile culturale.

Premiere

Prima amintire pe care o am tine de sora mea Ana. Eram cu ea pe o patura in gradina langa scranciob. Vorbeam si ea imi povestea despre cum va fi cand voi fi mai mare...

Tot vag imi amintesc despre prima data cand am realizat ca vocea mea conteaza. Eram mult mai mica si inca mult mai naiva decat sunt acum, mama ma chemase de la joaca si nu puteam intelege motivul. Nu trebuia sa fac nimica, nici treaba, nici sa mananc, nici sa merg undeva. Trebuia sa-mi dau cu parerea despre ...cine mai stie ce. M-a surprins si asta m-a facut sa tin minte, ce conta ce cred eu?

Primul meu cosmar a venit sub forma unui sarpe. Ma lovisem la mana in timpul zilei, iar in vis sarpele ma muscase din acelasi loc. M-am trezit brusc si inspaimantata am fugit la mama incercand sa o conving ca muscatura era reala... doar aveam semn pe mana.

Prima data cand am reusit sa ma simt desteapta a fost dupa ce am intrecut o colega la comentat poezii. Nu conta ca eram buna si la alte materii, simteam ca un intrerupator a fost declansat si am putut "baga barbologeala". Inca imi mai este de folos.

Am simtit maturizarea in vremea adolescentei. Pentru prima data oamenii ma priveau altfel. Semnul cel mai clar era tacerea mea, remarcata de un prieten de familie in cadrul unei excursii. Taceam mai mult si analizam mai mult. Am recunoscut recent la randu-mi aceasta tacere la un adolescent.

Prima mea carte a fost "Colt Alb". Am primit-o la un fel de "Secret Santa" in clasele primare. Am citit-o pe nerasuflate si a fost si prima carte pe care am recitit-o si am ras-recitit-o. Si acum as fi in stare... are fragmente superbe de cunoastere a necunoscutului si de formare a gandirii.
Dar prima carte in care m-am regasit a fost "Amintirile unei fete cuminti" de Simone de Beauvoir. Era lectura suplimentara din gimnaziu, eram la inceputul pubertatii si gandeam la fel ca eroina.
Stiu ca vroiam sa fiu originala si mi se parea imposibil pentru ca nu "venea natural". Apoi am descoperit ca de fapt originalitatea nu aducea idei noi, ci era doar o rearanjare a unor idei vechi. Idee care inca ma fascineaza, orice revelatie si inovatie e bazata tot pe idei primordiale.

Primul cantec care mi-a placut atat de mult incat sa-mi ramana in cap a fost Fool's Garden - Lemon Tree . Era tot in gimnaziu, cand toata lumea era moarta dupa Andre si Animal X. Puteam sa o ascult la nesfarsit si mi-a ramas un an-doi favorita. Dar melodia favorita "din toate timpurile pana acum" e Lady in red de Chris DeBurgh, e singura melodie care ma misca de fiecare data cand o ascult.

Prima data cand m-a intrebat cineva daca sunt casatorita a fost la 14 ani. Eram la balciul de Sf. Ilie cu o fata mai mica decat mine cu un an. Diferenta de inaltime era insa mult mai mare. Un tigan de la o taraba mi-a pus intrebarea din senin.

Prima data cand am simtit iubire. Calatoream cu trenul spre simularea de admitere la facultate. Eram in plin puseu de varicela, nespalata din acest motiv de cateva zile, pe o zi torida de vara, imbracata si infasurata pana in gat sa nu observe lumea si cu interdictia suprema de a ma scarpina. Mai simplu, eram in chin. Eram deja de vreo 8-9 luni cu Adrian si desi imi spusese de nenumarate ori ca ma iubeste abia atunci l-am crezut. Era cu capul in poala mea, in compartiment mai era doar o tipa... eu eram in starea cea mai deplorabila din intreaga mea viata si nu mai spun ca aratam groaznic. Nu a fost ceva romantic. A parut doar real.
Eram naiva si cat de cat pura...dar cel mai important, eram fericita.

Stau acum si ma gandesc daca la sfarsitul aceste postari merita sa va povestesc si de primul meu sarut. Nu mai simt nici durere si nici rusine. Simt insa ca tine de intimitatea mea cea mai profunda. Si aceasta nu merita sa fie vreodata supusa superficialitatii internetului. Daca vreti sa stiti intrebati-ma personal.

Curiozitati de an 2

Ca sa-mi fac curaj sa mai scriu pe blog, si pentru ca in sesiunea asta cea mai buna metoda de relaxare era sa le adun, am hotarat sa postez cateva curiozitati, "fun facts", sau pur si simplu informatii folositoare legate de ce am invatat eu in anul doi, si ce imi amintesc din anul intai.

Am incercat sa folosesc cuvinte cat mai uzuale.Chiar daca nu folosim un limbaj de specialitate inca, noi, studentii la medicina, uitam uneori ca nu toata lumea stie ce e "eugenia" sau "estradiolul".

Aceste "stiati ca..." nu sunt de fapt culese sa amuze publicul larg, ci sa ne amintesca noua, viitorilor medici, (cand ma voi trezi eu peste ceva ani) ce anume ne capta atentia, ce ascunzisuri interesante are o materie.

Asa ca, cu scuzele de rigoare, nu va asteptati la ceva extraordinar.

~ exista bacterii dependente de antibiotice numite sugestiv bacterii toxicomane;

~ hormonul sarcinii(progesteronul) modifica activitatea creierului astfel incat femeile gravide vorbesc mai rar, mai incet dar si gandesc mai incet;
~ hormonul feminin (estradiolul) este responsabil in perioada de formare a organismului ( la bebelusi ) de structurarea de tip masculin a creierului si astfel de comportamentul specific masculin. Se crede ca dereglari in acest proces de dezvoltare ar fi cauza comportamentului homosexual.

~ "aspect eunucoid caracterizat de membre lungi si gracile, apare la persone cu genotip XXY" (genotip se refera la gene, adn... stiti voi...) Acum sa vedeti cum deduce o studenta de anu 2 ce inseamna cuvantul "eunucoid". Daca stiti cum sa NU complicati lucrurile probabil va-ti dat deja seama de la ce vine cuvantul. DEDUCTIE: XXY=barbati feminizati => barbati cu prea putin testosteron => barbati fara testicule => Oooauu.... Eunuc.
~ exista barbati XX care arata absolut normal si nu isi dau seama ca sunt din punct de vedere genetic femei decat cand vor sa aiba copii (pt ca nu pot avea). Fenomenul este posibil pentru ca responsabila de realizarea corpului barbatesc este o gena, care se intampla uneori sa ajunga pe unul din cromozomii X.
~ exista o boala genetica numita Sidrom Turner, dat de absenta unui cromozom X. Femeile care sufera de aceasta boala nu au un corp frumos, feminin si pot face ceva boli mai des, dar in rest traiesc ok. Ciudatenia sta in faptul ca 95% dintre sarcinile ce poarta acest fel de copil sufera avort spontan(femeia nici macar nu apuca sa isi dea seama ca e insarcinata). Adica daca esti in cei 5% care supravietuiesc, traiesti o viata intreaga fara pericol (genetic) de moarte.

* simplu fun fact: formulare intr-o carte de genetica medicala "serioasa" -> "ideile eugenice negative sau pozitive, ferite de exagerari socio-politice, sunt SEDUCATOARE" (eugenia se refera practic la selectarea urmasilor perfecti);

~ fetele probabil au observat ca ne bronzam mai repede si mai tare pe exteriorul bratelor si picioarelor. Acest fenomen se datoreaza numarului crescut de celule responsabile de producerea pigmentului in aceste zone.
~ exista celule "sinucigase" altruiste. Prin moartea lor celelalte celule au mai multe resurse de supravietuire. Iar referitor la supravietuire:
~exista substante care zic practic celulei "Traieste", fara acestea ea s-ar sinucide.

~ din punct de vedere medical o femeie are o viata sexual activa doar atat timp cat are ciclu(ce mai conteaza actul in sine.... ;)) );

~ din engleza : "liver"= can't live without it. In romaneste ficat nu sugereaza deloc importanta acestui organ.
~ pancreasul a fost comparat de Papilian ( guru in anatomie la Cluj ) cu o "limba de caine"
* cuvantul insulina vine de la insulele de celule pancreatice ce o secreta, si eu imi dau seama abia in anu 2....anyway...

Din categoria Useful sau "e bine de stiut":

# manevrele de resurscitare facute la primul ajutor(pe care le vedem mereu in filme) si anume apasarea inimii (masaj cardiac), trebuie realizate pe o suprafata tare. Vedem la TV ca li se face manevra direct in patul de spital, in realitate o infirmiera introduce rapid o placa sub pacient ca acesta sa nu se scufunde in saltea.

# Serpii veninosi au intotdeauna ochii cu pupila verticala, ca la pisica.( problema e daca apuci sa vezi chestia asta inainte sa te muste)

# pentru operatiile pe inima se introduce in corp Potasiu (K+) in cantitati crescute. Acesta produce stop cardiac dar cu inima relaxata.

# cel mai repede se moare de socul anafilactic ( adica practic de socul suferit in Alergii), persoanele care stiu ca sunt alergice si care sunt predispuse la a suferi un soc ar trebui sa aiba mereu la ei o seringa cu adrenalina.

# in supradoze tratamentul de urgenta maxima este injectarea de adrenalina direct in inima. ( se face cu un ditamai acul care strapunge osul pieptului)

Inchei cu speranta ca ultimele curiozitati nu au dat un aer prea morbid postarii.

Stadiile dezvoltarii psihosociale

Invat la Psihologie medicala,si aceste stadii mi s-au parut foarte sugestiv alese:

Primul an : incredere vs. neincredere
1-3 ani: autonomie vs. rusine, indoiala
3-5 ani: initiativa vs. vinovatie
6 ani-pubertate: harnicie,perseverenta vs. inferioritate
Adolescenta : identitat vs. confuzie de rol
Adult tanar: intimitate vs. izolare
Maturitate: creatie vs. stagnare
Batranete: integritate vs. disperare si izolare


Da-ti click sa vedeti mai mare imaginea ! :D