Nu imi vine sa cred cati ani au trecut. Inca mai primesc, ocazional... O data pe an? Cate un mesaj legat de blogul asta. La inceput erau mai dese si chiar ma surprindea conexiunea asta instantanee cu strainii. Poate de aceea tot am valuri si valuri de chef de a mai face ceva, desi ma sperie rau TikTok 🙈. Atata viteza, atata zgomot. Imi vine sa ma duc in extrema cealalta... La doar text alb cum e economics.horse sa ma amuz nitel de puns-uri tampitele si atat.
Niciodata nu mi-a fost foarte clar unde e locul meu. Dar tot tind sa cred ca e undeva ascuns. Unde doar "oamenii mei" ma pot gasi. Si daca au ajutat anii la ceva, e sa fiu eu, autentica, si sa imi dau seama ca chiar exista acesti oameni. Si e ok. Nu trebuie sa imi caut prieteni printre ceilalti. Nu mai am disperarea singuratatii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu