Trecut-au anii

 Nu imi vine sa cred cati ani au trecut. Inca mai primesc, ocazional... O data pe an? Cate un mesaj legat de blogul asta. La inceput erau mai dese si chiar ma surprindea conexiunea asta instantanee cu strainii. Poate de aceea tot am valuri si valuri de chef de a mai face ceva, desi ma sperie rau TikTok 🙈. Atata viteza, atata zgomot. Imi vine sa ma duc in extrema cealalta... La doar text alb cum e economics.horse sa ma amuz nitel de puns-uri tampitele si atat.

 Niciodata nu mi-a fost foarte clar unde e locul meu. Dar tot tind sa cred ca e undeva ascuns. Unde doar "oamenii mei" ma pot gasi. Si daca au ajutat anii la ceva, e sa fiu eu, autentica, si sa imi dau seama ca chiar exista acesti oameni. Si e ok. Nu trebuie sa imi caut prieteni printre ceilalti. Nu mai am disperarea singuratatii... 

Vine

E timpul să devin melancolică. Poate pentru că vreau. Poate din cauza copacului din fața ferestrei care se cere observat. În puțina lumină furișată printre nori îmi pare trist și ud și obosit. Dar mai ales pentru că eu chiar termin facultatea. Eu chiar devin medic, și oricât de multe aș ști despre a fi medic, tot n-am cea mai vagă idee.
Și e urât afară și e frumos. Și eu nu am nici cel mai mic motiv să fiu tristă, dar ceva cere să fiu. Ceva în adâncul meu care se răzvrătește împotriva tuturor bucuriilor din ultimele luni, și care cere susținut să fie simțit. O tristețe orecare, dar să fie. Măcar un pic. Melancolie către trecut, dar și spre viitor. Frunze de toamnă obosite de parcă ploaia le-a secat, atârnă în jos și îmi cheamă tristețea.
Vine sfârșitul. Sau a venit deja?
Îmi place melancolia. Cum vine mereu din trecut e mereu confortabilă. Și-apoi îmi era dor de ea.
Voi fi studentă mereu.

Democrație și Educație

Am decis să profit de faptul că a trebuit să scriu un eseu pe această temă pentru pedagogie, și să îl ofer oricui e curios să citească. Totul a pornit de la acest videoclip
 https://www.youtube.com/watch?v=fBBwEbRaeQM
pe care a trebuit să îl vizionăm. În rest discuția a fost liberă. Puteam scrie mai mult însă depășisem destul limita de 300 de cuvinte.

Ce înseamnă democrație ? Nu pornește totul de la dreptul fiecăruia de a-și exprima opinia? De câtva timp națiunea care s-a lăudat vreme de atâtea decenii cu libertatea oferită de către democrație, se sugrumă într-o frică de exprimare, o frică de ofensare, această corectitudine politică care a infectat orice domeniu disponibil. Noi de la distanță îl resimțim în filme, pe internet și observăm cum rând pe rând cuvinte sunt evitate, ba chiar scoase din uz pentru că sunt considerate jignitoare. Oare ofensez când spun că totul a pornit de la oamenii needucați care au luat această libertate de exprimare drept unealtă de gâlceavă ? Care simțindu-se mereu inferiori și dorind din răsputeri să scape de acest sentiment, n-au vrut să aleagă calea mai grea a educației, ci au scurtcircuitat, țipând în gura mare că așa ceva nu se poate, că e jignitor și nu ai voie să îmi rănești sentimentele. Și cum majoritari sunt proștii… aceasta e mentalitatea care s-a râspândit ca focul. 

            Omul trebuie să fie pus mereu într-un context dificil pentru a se putea dezvolta. Nu atât cât să îl sufoce, destul cât să îl provoace și să nu se plictisească. Oamenii care au totul de-a gata și le lipsește acest mediu prielnic de creștere sunt cei mai mulți care se izolează în droguri și uitare de sine. Pentru că nu le este satisfăcută una din necesitățile primare, de dezvoltare, de sentimentul că ești important prin tine însuși. Ce face sistemul educațional decât să încerce să simuleze un mediu propice pentru dezvoltare ? Sau cel puțin asta ar trebui să țintească… 

 S-a ajuns ca școala să însemne asimilarea unor cunoștiințe prelucrate, dar mai grav decât atât, a ajuns să echivaleze cu uniformizarea mentalităților. Citeam recent pe internet de părinți care se plângeau cum copii lor au fost descalificați pentru că au folosit o altă metodă decât cea predată pentru a rezolva o problemă. Nu conta că rezultatul final era cel corect, nici măcar nu au fost impresionați de creativitatea lor. Nu. Tot ce conta era faptul că nu au căpătat sistemul de gândire ce le era impus. Cât de tragic poate fi ! Cum a ajuns oare școala să te împiedice în a gândi singur ? Nu vreau să repet partea din discurs în care punea accent cât de important a fost pentru el faptul că a fost învățat să găsească sigur soluții. Dar faptul că sistemul ne împiedică să ne dezvoltăm îndeajuns încât să controlăm viețiile proprii nu mă poate duce cu gândul decât la controlarea populației în masă. Gândim noi pentru voi ! Să fie viitorul un peisaj din ”1984” ? Nu atât timp cât conștientizăm problema! Nu atât timp cât ne adresăm ei!            

Nu democrație egal libertate. Ci educație egal libertate. Ce te trezește mai mult decât o carte bună? Unde te simți mai liber să imaginezi orice fel de viitor decât într-o carte ? Dar mai important decât atât, ajungi să te conectezi cu tine însăți! Carte după carte, toate trec prin filtru tău. Și tot ce rămâne captiv în el ajunge să te definească. Ți-a plăcut un anumit personaj dintr-un anumit motiv, ai căpătat respect pentru anumite principii tocmai pentru că o carte ți le-a expus cum trebuie, ți-a creat contextul în care să poți să scapi de limitarea minții și în care să înțelegi cu adevărat.        

     Cu cât suntem mai puțin informați cu atât suntem mai vulnerabili. Dacă nimeni nu ne scoate din pătrățica noastră, vom fi foarte ușor de manipulat. Trebuie doar ca cineva să vină și să ne apese butoanele potrivite. Cu cât suntem mai puțin informați cu atât suntem mai predictibili. Și înafara contextului de manipulare, predictibil reflectă lipsa de creativitate, iar aceasta mai departe reflectă încapacitatea de a progresa, de a face schimbări. Știm din modelul naturii că diversitatea e cea care conduce la evoluție, ce s-ar întâmpla dacă am deveni preponderent predictibili ? Și menținuți în viață de către societatea care este obligată să ne susțină fără să fie obligată să ne și valorifice ?
Trebuie să promovăm un sistem educațional care să stimuleze creativitatea și originalitatea. Și nu vom reuși să producem schimbarea asta numai plângându-ne de sistem, ci punând mintea la lucru și implicându-ne direct!

Și referitor la limitarea minții : 

Medicina e interesantă ! Dovezi virtuale.

Cred că toți am fost fascinați la un moment dat de acele: „Știați că...” despre corpul uman. Pentru cei care vor să se adâncească mai mult în curiozitățile corpului uman, pentru cei care vor să-și dea seama dacă medicina e suficient de interesantă și provocatoare pentru ei, pentru studenții care încearcă să găsească suporturi virtuale pentru a înțelege mai bine cum funcționează organismul, pentru cei bolnavi care vor să îți înțeleagă mai bine boala și corpul, pentru cei interesați de propria sănătate, pentru voi - toți cititorii acestui blog, am pregătit o colecție de site-uri cu videoclipuri-animații interesante.

Acestea sunt doar ce am adunat eu de-a lungul anilor, nu garantez că ar fi cele mai bune, dar sunt un început. Țin să precizez că site-urile sunt în engleză, dar am încredere că aveți cunoștințele elementare din această limbă.

•  O colecție de 49 de videoclipuri de pe youtube despre corpul uman

Titlul spune totul. Acoperă sistemul nervos, musculo-scheletal, circulator și respirator, digestiv și reproducător, plus câteva despre cum reacționează corpul la boli și răniri.

• XVIVO : Animații științifice-medicale

Practic acesta este site-ul de prezentare a unei firme care oferă servicii de creare de animații 3D medicale. Dar în portofoliu de prezentare se găsesc câteva videoclipuri extraordinar de bine făcute. Subiectele sunt destul de variate: despre ARN, fertilizarea în vitro, tratamentul laser, bacteriofagi, cum funcționează vaccinul și altele. 

• NUCLEUS: Animații medicale și suport interactiv de învățare

Din nou un portofoliu de prezentare, din această cauză animațiile, deși numeroase, nu sunt organizate pe nici o categorie. Plus că scrie mare pe fiecare videoclip : Sample use only. 

Pentru suporturile interactive oferite, faceți clic pe : Interactiv Multimedia. Nu sunt foarte multe, dar poate vă sunt de folos.

• Medtropolis: platformă educativă despre corpul uman și despre boli

Un site care oferă un corp uman virtual pe care poți să înveți interactiv ( e conceput să faciliteze educația copiilor). Tot pentru copii au o secțiune specială pentru educarea acestora înspre igienă sau înțelegerea corpului.  

O bibliotecă vastă, de peste 6500 de afecțiuni explicate pe înțelesul tuturor,  plus explicarea procedurilor medicale (operații, biopsii) prin animații . Aș putea spune că este un site foarte bun pentru educarea populației. Mai bine organizat ca ale noastre. 

Vă recomand să îl explorați din plin, acum am ajuns în anul 6 de facultate și încă mai pot învăța din ceea ce oferă ei. 

• BBC Science- corpul uman

BBC oferă o mulțime de platforme interactive despre corpul uman, împreună cu joculețe. Plus  noțiuni de psihologie, chestionare despre memorie, emoții, personalitate, etc. 

Există o groază de materiale de genul acesta pe internet. Tot ce trebuie să faceți e să le căutați, iar dacă pe google rezultatele sunt prea generale și produc confuzie, încercați să căutați în primul rând în limba engleză (au mult mai multe materiale), iar în al doilea rând să explorați prin site-uri care pot să ghicească mai bine ce vă interesează. Eu una folosesc pearltrees.com ca să adun la un loc site-uri care mă interesează ( în loc de pinterest.com , deși nu îl recomand că merge foarte greu și se tot blochează), care oferă posibilitatea de a căuta site-uri după interes. Sau accesați site-uri gen reddit.com, stumbleupon.com care facilitează găsirea site-uri potrivite intereselor voastre (fie ele medicale sau nu).

Sper să vă fie de folos această postare.
Aștept feedback. :)

Pe scurt, ce înseamnă medicina?

Mă înham acum la o treabă destul de grea. Am să încerc să descriu cât de concis pot, în ce constă facultatea de medicină, în încercarea de a răspunde la întrebările pe care le-am primit după ultimele postări. Acest feedback m-a ajutat să-mi dau seama că marea majoritate dintre cititorii acelor postări sunt persoane care vor la medicina, dar le e frică, și nu știu deloc la ce să se aștepte. Dar mai mult, unii nu își dau seama dacă medicina li se potrivește. Degeaba înalță visuri dacă atingerea lor nu le va aduce fericirea.

Haideți să vă descriu în mare cum merg lucrurile pe aici, la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca. Pe parcurs o să vă mai lămuriți și voi câteva aspecte ale vieții studentului la medicină.

Ați luat admiterea? Super ! Acum sunteți studenți !!!

Veți fi împărțiți pe serii a câte aproximativ 80 de studenți (la noi), care sunt împărțite la rândul lor în grupe. La început grupele vor fi mai mari ( 14-15 studenți) și mai puține. Pentru ca mai apoi, înainte de a ajunge la patul bolnavului, ca să nu îl sufocați, grupele să se reducă la 6-7 studenți. La lucrările practice veți avea asistenți de grupă care să vă predea și să vă îndrume studiul. Unul la câteva grupe, sau ideal unul pe grupă. Sunt cam 4 serii de studenți pe an, fiecare are 2 reprezentanți, dintre care unul intră ca reprezentant și la nivel de consiliu și senat. Pentru reprezentați se fac alegeri, care se repetă la începutul fiecărui an, vot desfășurat sub îndrumarea Organizației Studenților Mediciniști (OSM). Important e să vă alegeți un reprezentant imparțial cu care să puteți comunica ușor. În primul an, pentru că încă nu vă cunoașteți vă va fi mai greu.

OSM-ul, pe lângă reprezentarea intereselor studenților în cadrul facultății, se ocupă și de proiectele de voluntariat. Acestea completează viața unui student cu activități educativ-distractive. Oricine poate deveni voluntar la oricare dintre proiecte, sau chiar la mai multe. Exemple de proiecte sunt: Donează - se ocupă de organizarea campaniilor pentru promovarea donării de sânge; IPS = Împreună pentru sănătate – desfășoară campanii de depistare precoce a bolilor în populație; Cei mari pentru cei mici – lucrul cu copii din orfelinate; 3S – educație sexuală și prevenție HIV/SIDA; Medicalis – organizarea congresului cu același nume, pentru studenți și tineri medici; Transmed – schimburi de experiență cu alte universități de medicină din țară; ș.a.m.d. Dacă avem timp să desfășurăm și activități extracuriculare, vă dați seama că avem timp liber îndeajuns. Pentru mai multe detalii despre OSM Cluj accesați adresa: http://www.osmcluj.ro/.

Facultatea de medicină e împărțită în anii preclinici și anii clinici. Primii 3 ani veți turna fundația. Cunoștințele despre corpul uman, sănătos și bolnav. Dacă sunteți curioși mai exact ce materii se studiază în ce an, găsiți AICI un exemplu, ceva mai vechi e drept, dar pentru a vă face o idee generală e bun. Primii 3 ani orarul vă este împărțit la fiecare materie în cursuri și lucrări practice. Materia vă este predată la curs, iar la lucrările practice trebuie aprofundată și exersată pe diverse suporturi. De exemplu: la anatomie se învață pe disecție de cadavru, la biochimie lucrați cu diferite substanțe și folosiți aparate de măsurare a concentrațiilor gen spectofotometre, la histologie vă uitați prin microscoape ș.a.m.d.

Numărul de ore acordat fiecărei materii depinde de importanța acesteia. Cursurile țin în general câte 2 ore, iar lucrările practice au în medie 3 ore. Se adună pe săptămână un număr destul de mare: în primul an am avut cam 23 de ore pe săptămână, dar din anul 2 media se menține în jurul valorii de 30h/săptămână. Cea mai frecventă întrebare a fost: Mai avem timp de ceva? O să aveți impresia că răspunsul este nu. Dar asta e doar din cauză că nu sunteți obișnuiți cu un program mai încărcat. După liceu, schimbarea e mare. Pe noi nu ne frustra atât de mult diminuarea timpului liber cât faptul că timpul petrecut la majoritatea lucrărilor practice nu era valorificat. Vă spun sincer că ne plictiseam! Materia e identică cu cea de la curs, mai rar aveam cu totul altceva de învățat care să se justifice predarea în cadrul lucrărilor practice. Țin minte că la biochimie terminam „lucrarea” în 15 minute maxim, vreo 20 de minute ni se mai explica câte ceva, iar restul timpului de 3 ore câte erau acordate pentru această materie stăteam la povești între noi. Dar ca să răspund la întrebare: DA! Aveți și timp liber. Va trebui însă să fiți mai organizați, astfel încât să valorificați cât mai multe ore. Timpul pentru studiul individual vi-l dozați singuri.

Ultimul an preclinic vă face introducerea în spitale prin Semiologie. Această materie se ocupă cu studiul semnelor și simptomatologiei bolilor. Această materie este grea. Pe lângă emoțiile și inhibiția dată de faptul că stați de vorbă pentru prima dată cu pacienți, unii dintre ei foarte bolnavi, va trebui să învățați un nou limbaj. Cel medical. E ca și cum ați învăța un dicționar. Toți termenii sunt noi, se mai adună ei în jurul unor organe sau unor boli, dar tot va fi greu până îi veți recunoaște. Iar materia se va întinde spre toate specialitățile și peste bolile cele mai frecvente ale acestora.

Primii trei ani sunt împărțiți în 2 semestre, fiecare cu aproximativ o lună de sesiune la sfârșit. Pe sesiune aveți 5 -7 examene. Voi vă aranjați la nivel de serie datele examenelor, pe care reprezentantul de serie are datoria de a le negocia cu cadrele didactice. Examenele cuprind examinarea în scris ( redacțional, grilă sau combinații) și examinarea practică, orală.

Anii clinici sunt ani modulari (prezint situația din Cluj-Napoca la ora actuală, alte facultăți nu au adoptat acest sistem de predare ! ). Asta înseamnă că nu mai aveți 2 semestre, ci câte 4 module fiecare cu sesiunea ei de 1-2 săptămâni. În acești ani sunteți trecuți prin toate specialitățile medicale majore. Dacă specialitatea este mare, ea acaparează modulul și îi este adăugată doar materia complementară, gen farmacologia unde se predau medicamentele necesare acelei specialități. Dacă specialitățile sunt mai mici, se grupează câte 4-5 pe modul. Astfel că în sesiune veți avea fie 1 examen dificil și unul mai ușor, fie 4-5 examene „mijlocii”. În anii clinici, examinarea orală se face, teoretic,  la patul bolnavului. Practic adesea examinezi bolnavul, dar ești ascultat într-o sală separată. 

Vi se predau noțiunile de bază despre bolile cele mai frecvente din specialitatea respectivă. Învățați simptomatologia, specificul examinării pacientului, cum să puneți diagnosticul, respectiv ce examinări vă sunt necesare pentru susținerea diagnosticului și eliminarea altor suspiciuni, respectiv tratamentul recomandat. Aveți cursuri și stagii. În general ambele se desfășoară în spital, acestea fiind dotate cu amfiteatre proprii. Stagiile sunt făcute de preferință la patul bolnavului, sunt echivalentul lucrărilor practice, iar timpul acordat este valorificat ceva mai bine.

Față de alte facultăți cu siguranță Medicina este mai grea. Ba chiar mult mai grea. Dar față de ceea ce vă închipuiți voi / ceea ce mi-am închipuit eu la admitere, nu e chiar un bau-bau. Dar vă rog din suflet: veniți la noi doar dacă asta e ceea ce vă doriți. Bani se fac mult mai mulți în alte meserii. Muncești mult, înveți toată viața și continui să te simți neputincios în fața bolilor necruțătoare. Viața de medic nu e ca în serialele Anatomia lui Grey sau Dr. House. 

Nici măcar în S.U.A. nu e așa. Marea majoritate a bolilor sunt complicate, diagnosticele nu se pun ușor, îl cauți uneori în carul cu fân. Foarte adesea se pune un diagnostic prezumptiv: credem că asta o fi... dar nu putem ști sigur. Dacă l-ai pus corect, tratamentul poate că nu s-a descoperit / te menține în viață dar nu te vindecă /nu se poate realiza la noi / e muuuuuult prea scump ca să fie disponibil / pacientul nu răspunde pur și simplu la tratament. Unde să mai spunem că nu există tratament fără efecte secundare. Trebuie să facem echilibristică între beneficiul realizării unui tratament și riscul la care îl expunem pe pacient prin tratamentul respectiv. Pacienții trebuie să înțeleagă că doctorii nu sunt magicieni. Nu vindecăm noi, doar vă ajutăm să vă vindecați voi. Vă dăm medicamente, vă rugăm să vă schimbați stilul de viață, vă îndrumăm cât putem de bine și după cât s-au descoperit tratamente. Sănătatea nu o cumperi, ci o muncești.

Am să încerc în viitor să descriu mai pe larg viața unui medic. Încă nu mă simt competentă pentru că încă nu practic medicina.

Sper ca postarea aceasta să vă fie de folos, și aștept întrebările voastre.

Am învățat cum să învăț (partea a III-a)

Această postare face parte dintr-un articol mai lung care are următorul plan :
Partea I, Link : aici
1. Notiuni generale legate de igiena studiului
2. Cursurile si materialul de studiu
Partea a II-a, Link : aici
3. Logica si importanta ei
4. Vocabularul profesional
Partea a III-a, Link: aici
5. Generalitati despre memorare
6. Sesiunea

V. Generalitati despre memorare

" Mnemotehnica sau tehnica memorarii artificiale cauta sa organizeze, într-un sistem logic artificial informatiile disparate, pe baza unor principii si procedee ce sevesc la reconstituirea si reproducerea lor precisa. Este vorba de variate sisteme de codificare numerica sau alfabetica a diferitelor categorii de date sau cunostinte; modalitati de imaginare a unor asociatii, relatii, transformari, utilizari sau aplicatii."

"Învatarea eficienta si rapida" de Pavel Muresan

Sincer sa va spun, nu folosesc mnemotehnici in mod curent. Asa cum se explica mai sus, apare nevoia lor atunci cand informatiile sunt disparate, iar in medicina aceasta nu se intampla de regula. O lista de simptome are de cele mai multe ori sens (daca ai inteles boala, vezi capitolul logica). Insa o lista de boli in care poate sa apara un simptom e mult mai greu de corelat. Dar cine isi bate capul sa retina asa ceva? La fel si clasificarile. Bata-le Dumnezeu sa le bata, cine le mai tine minte dupa examen? Oricum, haideti sa vorbim totusi despre cateva tehnici simple de memorare.

Cea mai simpla metoda, pe care sigur ati intalnit-o deja, este folosirea initialelor cuvintelor din enumerare spentru a compune o sintagma care sa se asemene cat de cat cu un cuvant. Ati intalnit-o cand ati invatat culorile : ROGVAIV. Nimic nou sub soare. Trebuie doar sa iti amintesti de ea si sa o aplici. Unele manuale “cool” vi le ofera de-a gata, mai ales cele americane. Fie sub forma de cuvinte, fie am intalnit mini-poezii. Care prin ritm si rima sunt usor de tinut minte si reprodus.

La medicina ne intalnim adesea dificultati in a tine minte numele proprii ale unor boli. Ajuta mult daca reusesti sa faci asocieri care sa-ti sugereze numele atunci cand nu ti-l mai amintesti. Cel mai recent a trebuit sa retin numele sindromului Brown-Sequard, apare la sectionarea unei jumatati din maduva spinarii. Si l-am tinut minte imaginandu-mi o secure maro care se infinge in coloana. Puteti sa realizati cele mai nastrusnice asocieri atata timp cat va sunt sugestive. Va mai ofer un alt exemplu pe care ni l-a sugerat asistentul de biochimie, pentru ca nu reuseam sa tinem minte care pahar e Berzelius si care e Erlenmeyer : BErzelius e paharul CIlindric, tine-ti minte cuvantul BECI. Si ramane ca Erlenmeyer sa fie celalalt pahar. Tot pentru ajutarea memorarii tine si codul de culori prezentat in capitolul II.

Creierul are o capacitate uriasa de stocare. Dar pentru a putea recupera informatiile, avem nevoie ca imprimarea lor sa fie una puternica. Dupa ce ati inteles tot ce era de inteles, ati facut toate deductiile si ati ajuns in punctul in care tot ce va ramane este sa memorati detaliile, trebuie sa antrenati in procesul cat mai multe reprezentari. Scrieti cuvintele sau ideile principale. O data, de doua ori. Nu fugitiv. Incet, fiecare litera, sa fie scris frumos, sa te gandesti in acel moment la tot ce implica acea sintagma, cate cuvinte/ litere are, ce definitie are, tot ce ai invatat. Pronunta! Sau doar mimeaza cu buzele cuvantul, daca esti intr-o biblioteca in care fiecare soapta e monitorizata. Mai ales denumirile proprii. Actul in sine al scrierii sau al vorbirii tot creierul le dirijeaza. Asfel il provoci sa realizeze cat mai multe actiuni cu acea sintagma. La medicina, fiind implicat corpul omenesc, poti sa iti atingi acea parte care e afectata de boala studiata, sau sa reproduci cum arata membrul in cutare paralizie, sau sa te prefaci ca esti bolnav de acea boala, si sa mimezi toate simptomele. Cat mai multe reprezentari!

Curiozitate pe aceasta tema: In cartea “Muzicofilia, povestiri despre muzica si creier” de Oliver Sacks, gasiti o istorioara in care o studenta reuseste sa reproduca la examen in intregime textul din carte. Dar asa, mot-a-mot. Bineinteles ca profesorul a acuzat-o de copiat, si ca sa dovedeasca aceasta, a pus-o sa repete examenul in fata lui. Si studenta a reprodus textul din nou, fara nici o schimbare. Profesorul uimit, a intrebat-o cum a reusit. Iar aceasta a inceput sa cante. Iar versurile melodiei reprezentau textul invatat. A cantat pana la ultimul cuvant, fara sa modifice continutul in nici un fel. Aceasta era metoda ei de invatare.Compunea melodii. Se considera ca muzica este adanc inradacinata in genele noastre, si ca de fapt creierul a fost invatat mai intai sa creeze si sa recunoasca melodii, si apoi sa restrans la limbajul vorbit.

Iar in final, nu uitati de schemele facute la logica, memoria vizuala este cea mai dezvoltata. Si nu uitati sa repetati, repetati, repetati. Caci vrem, nu vrem, repetitia ramane mama invataturii.



VI. Sesiunea

Ma apuca groaza inchipuindu-mi ca acesta este capitolul cel mai asteptat, fiindca acesta e capitolul in care am cele mai simpliste lucruri de spus.

Cea mai importanta este organizarea! Materialul trebuie divizat in unitati bine conturate, preferabil gupate intre ele pe criterii de logica (daca nu au fost predate astfel). Apoi organizarea pe zile a materiei (asta va depinde ce fel de sesiune aveti, metoda se aplica cel mai bine cand aveti destule zile), fara sa uitam sa lasam o zi sau o jumatate de zi sau cat ne putem permite pentru recapitulare. Mai ales pentru materiile abundente. Planul trebuie facut inainte de a te apuca de invatat, si trebuie respectat cat mai bine, trebuie mai ales sa realizezi ce ti-ai propus pe ziua aceea. Eu incep intotdeauna cu ultimele notiuni predate pentru ca de obicei sunt cele cu care sunt familiarizata cel mai putin. Astel voi avea mai mult spor pentru ceea ce nu stiu. Bineinteles ca asta se aplica atunci cand ai invatat in timpul modulului. Iar la recapitulare notiunile trebuie reluate in aceasi ordine in care ati invatat, pentru ca ce ati invatat acu cateva zile o sa va amintiti mai greu.

Foarte important este sa va rezervati intotdeauna destul timp pentru unitatile respective. Daca puteti, combinati capitole mai grele cu unele mai usoare ca sa aveti un echilibru zilnic. Nu uitati si de pauze, asa cum am vorbit la igiena studiului . Ar fi perfect daca dupa ce va terminati materia programata pe ziua respectiva v-ar ramane timp destul sa va relaxati. Nu o luati inaintea programului. Asta se poate realiza doar daca v-a ramas timp berechet. Te destinzi cand stii ca ti-ai terminat materia si poti sa faci ce vrei restul zilei. Va recomand sa va gasiti o activitate cat mai detasanta si relaxanta posibila. In primele mele sesiuni ma uitam seara la cate 1-2 episoade din House MD.

E benefic sa va creati o rutina. Una pe care sa o repetati sesiune de sesiune, an de an. Asfel incat sa va pregatiti spiritual de invatat in regim hard-core, sa va creati dispozitia necesara. Chestii de genu: cum iti bei cafeaua de dimineata, te duci la biblioteca/sala de lectura, poate un mic exercitiu fizic la prima pauza, ce sau unde mananci, cum te relaxezi seara, cam la ce ora te culci. Si va rog eu frumos sa dormiti indeajuns. Daca sunteti oameni seriosi sau mi-ati urmarit sfaturile inca din timpul semestrului, veti putea culca inainte de 12 linistiti. Am auzit colegi care afirma ca ei invata mult mai bine noaptea. Ce sa zic, fiecare cu bioritmul sau, dar nu va furati din orele de somn, se vor intoarce sa se razbune cand te astepti mai putin. Si inca o chestie care ma dispera: SA DORMITI INAINTE DE EXAMEN !!! Eu am emotii cu carul, oricat de bine am invatat. Si am noroc ca pot dormi inaintea examenului. Daca nu puteti dormi din cauza stresului, duceti-va frumos la farmacie/medic de familie si luati-va un somifer sau un calmant usor. Recomand banalul supliment de magneziu. Nu contine nici un fel de bazaconie periculoasa, dar isi face treaba. Ideea e sa faceti tot ce puteti ca sa dormiti. Memoria, ideatia, capacitatea de a rezolva probleme si de a gasi conexiuni se realizeaza in timpul noptii.

Dovedit stiintific: S-a facut un studiu in care s-au pus doua grupuri de adulti sa rezolve niste probleme de matematica. Li s-au dat exercitiile si au fost lasati un timp sa incerce sa le rezolve, dupa care li s-a dat pauza. In pauza, un grup a facut diferite activitati relaxante, iar celalalt grup a fost pus sa traga un pui de somn. Dupa pauza al doilea grup au gasit rezolvarile mult mai usor si mai rapid decat primul grup.

Ultimul sfat ar fi sa va gasiti metode de motivare personala. Voi pentru cine invatati? A cam trecut vremea in care invatati pentru mami si pentru tati. Sper ca nu sunteti la facultate pentru ca v-au impins ei. Pentru voi insiva trebuie sa invatati. Pentru viitorul vostru, pentru locurile in care vreti sa ajungeti, pentru lucrurile pe care vreti sa le aveti, pentru dezvoltarea personala si pentru fericirea voastra.

Iar daca asa nu merge, ramane intotdeauna ciocolata servita ca premiu pentru ca ai terminat capitolul, cu scuza ca activitatea cerebrala din timpul invatarii este foarte intensa, se consuma foarte multe calorii si cu putin noroc nu va veti ingrasa peste masura in sesiune.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Acestea fiind scrise, am incheiat articolul “ Am invatat cum sa invat” . Sper sa va fie de folos.Tonul amical folosit este menit sa va aminteasca ca nu sunt in nici un fel experta. Sunt doar o studenta cu preocupari extracurriculare, care va impartaseste din propriile experiente. Acele experiente care m-au ajutat sa fiu o studenta la medicina buna fara prea multe batai de cap.

Va rog acum sa imi trimiteti orice fel de comentarii aveti referitor la articol. Orice feedback sau orice experienta personala care sa rezoneze cu subiectul.

Va multumesc foarte frumos pentru atentia oferita.

Am invatat cum sa invat (partea a II-a)

Această postare face parte dintr-un articol mai lung care are următorul plan :
Partea I, Link : aici
1. Notiuni generale legate de igiena studiului
2. Cursurile si materialul de studiu
Partea a II-a, Link : aici
3. Logica si importanta ei
4. Vocabularul profesional
Partea a III-a, Link: aici
5. Generalitati despre memorare
6. Sesiunea

III. Logica si importanta ei

Orice materie are logica ei. Nu aveti voie sa va blocati si sa vedeti totul ca un mare amalgam de memorat. Nu disperati, chiar si materiile descriptive precum anatomia se supun. Trebuie doar sa o gasesti. O data pentru fiecare materie. Dupa ce o pui la punct nu trebuie decat sa o aplicati asemanator unui algoritm. Problema logicii este observata doar in primii ani. Prin exercitarea acestei cautari in mod continuu, ea devine din ce in ce mai usoara pana cand nu mai constientizati procesul.

Cum gasesti logica? Una din metodele esentiale este punerea repetitiva a intrebarilor : Ce/Cine, Cum, Unde, De ce, Cand ? Astfel incat sa iti poti contura clar relatiile existente in explicatii, sa stabilesti cauza, efectul, drumul dintre ele, influentele externe s.a.m.d. Trebuie creata povestea, dar si traita. Ajuta foarte mult sa iti imaginezi actiunea. Sa vizualizezi cu ochii mintii fiecare detaliu. De aceea e mult mai usor sa intelegi un proces in momentul in care vezi un videoclip demonstrativ. Imaginile sunt mult mai usor percepute si intelese de catre creier. Pentru ca ochii ii folosim in permanenta, in orice circumstanta, la orice ora.

Pentru o mai buna intelegere, pentru nuantarea povestii este excelenta folosirea alegoriilor. Exemplu, din biochimie: transportul lipidelor in organism poate fi comparat cu importul marfurilor brute. Dupa ce intra in organism ( tara) lipidele (marfa bruta) au nevoie de niste proteine (camion) care sa le transporte prin limfa si sange (drumuri) de la intestin (vama) pana la ficat (fabrica de prelucrare) unde receptorii (portarul) recunosc proteina ( actele caminonului ). Aceasta va fi internalizata in celula(compartimentul corespunzator al fabrici) unde incep procesele de tranformare in forme asimilabile organismului ( marfa finala)care sunt eliberate apoi din nou in circulatie cu alte proteine pentru destinatiile finale s.a.m.d.

Pe langa povestea in sine este esential sa incepeti sa va creati scheme. Daca le-ati realizat si in liceu, acum e timpul sa le puneti cu adevarat in practica: diagrame, algoritmi (ce bine mi-a prins informatica), si in special scheme sau desene. Mai ales la anatomie. Nu conteaza cat de urate va ies desenele, cu linii strambe, suprapuneri sau adaugiri din plin. Oricum veti fi singurii spectatori. Daca ai conturat tu insuti imaginea, n-ai sa mai uiti cum ai trasat obiectul cutare, ce pozitie are, si in felul acesta realizezi toate raporturile cu restul obiectelor (vedeti anatomia cu raporturile dintre organe). Aveti insa grija sa nu complicati un desen prea mult. Preferabil faceti mai multe scheme decat una care sa includa toate notiunile. Sagetile din schema, care au calitate de sine statatoare precum : se inhiba sau se stimuleaza actiunea tintita, faciliteaza enorm transformarea textului intr-o forma logica si usor de parcurs. Unii profesori sau unele materiale va ofera de-a gata astfel de scheme, profitati de ele !

Trebuie sa iti rezulte la final o explicatie simplista, “babeasca” astfel incat sa intelegi perfect despre ce este vorba. Vorba aceea: daca nu stii sa explici un fenomen astfel incat si un copil sa te inteleaga, inseamna ca nici nu ai inteles cu adevarat. Aceasta este esenta, si in general profesorii vor sa vada daca ai inteles. Detaliile conteaza mai putin (majoritatea oricum le uiti). De fapt conteaza in perspectiva examenului. Dar despre astea vom vorbi in capitolul de memorare.

Daca nu te straduiesti sa gasesti logica, vei uita totul imediat dupa examen. Si ai mare nevoie de respectivele notiuni pentru viitor. Pentru cei de la medicina, va rog sa nu-i bagati in seama pe cei care afirma cum ca medicina inveti abia din anul IV. Baza ti-o formezi in primii ani, urmand ca in anii clinici doar sa combini informatiile de la mai multe materii astfel incat sa-ti conturezi boala si nu-ti mai ramane decat sa adaugi tratamentul. Este vorba despre dezvoltarea vocabularului necesar pentru a intelege tot ceea ce urmeaza. Daca nu intelegi acum, nu ai baza pe care sa construiesti mai tarziu. Si te trezesti chinuindu-te mai apoi sa umplii golurile. Credeti-ma pe cuvant, nu veti avea timp nicicand sa va intoarceti la notiunile peste care ati sarit si sa le reluati in perspectiva intelegerii. Medicina are un ritm de studiu foarte alert.



IV. Vocabularul profesional

Facultatea inseamna specializare. Specializarea vine din dezvoltarea unui anume capitol de cunostiite. Dezvoltare care dupa un anumit nivel de expansiune necesita cuvinte noi, specifice. De ce? Pentru a nu mai fi necesara o intreaga descriere sau enumerare a caracteristicilor unui fenomen, de fiecare data cand vrei sa vorbesti despre fenomenul respectiv. Asadar odata cu facultatea vine si nevoia de insusire a unui vocabular profesional. De aceea nu are nici un rost sa incerci sa conversezi despre detaliile unui job cu cineva din alta ramura profesionala, pentru ca aveti vocabulare diferite, si nu va mai puteti face intelesi. ( De fapt, daca e vorba sa filozofam, pentru asta se face liceul, ca toata populatia sa aiba un vocabular minim comun astfel incat sa se poata intelege indivizii, nu?).

Studiul unei materii se poate face cu mai mare usurinta, daca va insusiti din timp vocabularul necesar. Peste tot avem de-a face cu numeroase prefixe si sufixe care faciliteaza enorm intelegera, pentru ca au inteles de sine statator. Baza medicinii sunt doua prefixe : hiper- si hipo-. Pentru ca orice boala reprezinta un dezechilibru, iar cele doua prefixe vin de o parte si de cealalta a punctului de referinta, le vei intalni in absolut orice boala! Cautati prefixele si sufixele specifice specializarii voastre si insusiti-vi-le. Gasiti ghiduri pe internet care sunt utile pentru orice vocabular profesional. Oricum le veti intalni din timp in materiale si veti obligati sa le invatati. Dar daca le stiti din timp va vor deschide multe drumuri, si veti intelege totul mult, mult mai repede.

In medicina importanta vocabularului este coplesitoare, Nu poti sa acumulezi informatii noi daca nu intelegi cuvintele folosite in text. Si aceste cuvinte vor fi din ce in ce mai specificie. Dar avantajul este enorm si intelegand logica din spatele acestui vocabular veti observa ca puteti deduce esenta unei boli numai din denumirea ei.

Dar haideti sa va dau un exemplu, pe care daca aveti o baza de anatomie si fiziologie ( fie numai cea de la admitere) il veti intelege cu siguranta. Boala: glomerulonefrita membranoproliferativa, deja va doare capul? Haideti sa o rupem in bucati. De la ce credeti ca vine “-nefr-”? Nefron! Si “glomerulo-” deja e usor, e prima portiune a nefronului. Buuun, deci aici e buba, ceva nu e in ordine cu glomerulul. “-ita” este un prefix care sugereaza inflamatia, deci boala noastra implica inflamatie (nota explicativa: Inflamatia este practic reactia de aparare a organismului impotriva unui agent agresor). Ceea ce inseamna ca exista ceva, acolo in glomerul care declanseaza reactia de aparare. “membrano-“ pai acolo la glomerul exista o membrana care functioneaza pe post de sita. Si daca e urmata de “-proliferativa” inseamna ca e ceva acolo care creste si se inmulteste. Si ce se intampla cu o sita atunci cand componentele ei cresc? Se inchid ochiurile. Pai atunci nu se mai cheama sita nu? Inseamna ca va fi alterata separarea. Lichidul nu va mai trece corespunzator s.a.m.d. Observati cum de la doua cuvinte compuse, fara sa folosesc vre-o notiune de nefrologie, am descris elementele esentiale ale acestei boli : exista ceva care imi strica sita din rinichi. Urmeaza sa cercetam de ce apare acel ceva, ce este acesta si ce urmari are stricarea sitei. Asa-i ca am simplificat destul de bine toata problema? Va mai doare capul? :)



Continuarea in partea a III-a

Am invatat cum sa invat (partea I )

Una din primele postari pe acest blog a primit cele mai multe vizionari, “Invat sa invat”, si are sens. Toti studentii interesati trec prin acest chin la inceput. Mai ales cei de la medicina. Dar postarea continea mai mult o descriere personala decat un ghid. Astfel incat de-alungul timpului am incercat sa adun cat mai multe idei si informatii pe acest subiect pentru a putea sa redactez o postare mai utila, un ghid pentru toti studentii despre cum sa invete, aplicat bineinteles pe studentii la medicina. Pentru ca, hai sa fim seriosi, medicina este una dintre cele mai grele facultati.

Pentru ca subiectul este vast, am decis sa impart articolul in 3 postari, dupa urmatorul plan:

Partea I
1. Notiuni generale legate de igiena studiului
2. Cursurile si materialul de studiu

Partea a II-a, Link : aici
3. Logica si importanta ei
4. Vocabularul profesional

Partea a III-a, Link: aici
5. Generalitati despre memorare
6. Sesiunea

Daca aceste notiuni nu sunt suficiente, si mai doriti informatii suplimentare va rog sa ma contactati printr-un comentariu. Sunt deschisa la modificari, abordarea unor idei noi si dezvoltarea celor expuse, insa am nevoie de sugestii. Daca doriti mai multe notiuni despre aplicarea in medicina a acestor tehnici, precizati materia de studiat, si am sa incerc sa redactez tehnici speciale pentru acele materii. ( Sunt in anul V, pot sa acopar materiile peste care am trecut deja). Ar fi preferabil sa asteptati publicarea celor 3 parti inainte de solicitari.

Destul cu introducerea, haideti sa incepem:

I. Notiuni generale legate de igiena studiului.

Igiena studiului se refera in principal la confortul zonei de studiu, si la atitudinea ta, astfel incat sa nu fii distras, sa nu stai in pozitii incomode si in general la evitarea suprasolicitarii. Zona de studiu este preferabil sa fie un birou individual, bine luminat cu un scaun ergonomic, cu spatar inalt. Pentru cei ca mine, care stau la camin, acesta este un ideal greu de atins. Nici macar cand ajung la biblioteca nu ating acest nivel, sa nu mai vorbim ca foarte des invat in pat. Dar poate voi reusiti.

Sa fie liniste, completa. Sau cel putin zgomotele de fundal sa nu atraga atentia. De ex. o conversatie nu prea poti sa o ignori, insa zgomotul traficului normal, sau fosnetul paginilor nu deranjeaza. Daca nu puteti sa va retrageti intr-o zona linistita alegeti intre dopurile de urechi si muzica de fond. Folositi preferabil melodii clasice dovedite in a stimula creierul si a imbunatati atentia si memoria [Mozart (Sonata in Re major pentru pian), Bach, Vivaldi, Ceaikovski, etc.]. Daca nu va plac, alegeti ce vi se potriveste insa dupa urmatoarele criterii : daca are versuri, acestea sa nu va distraga atentia; sa nu aiba un ritm prea alert, dar nici prea monoton sa nu adormiti; trebuie sa acopere zgomotul deranjant de fond, dar sa fie preferabil la doar 30-40 de decibeli maxim, mai ales daca folositi casti. ( Se aplica la toti marii ascultatori de muzica la casti: Intensitatile mai mari, pe durata extinsa de timp [adica zilnic]afecteaza urechea, si va treziti surzi pe la 40-50 de ani.)

Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese. Teoretic ai nevoie deo pauza de aproximativ 10 min la 50 de min de citit/invatat. Mai important insa este sa luati pauza doar dupa ce terminati capitolul, sau o unitate de sine statatoare prin continut. Adica, nu va intrerupeti sirul gandurilor! Apoi, pauza trebuie sa reprezinte un detasament de la ceea ce inveti. Daca iei o pauza de gustare insa gandul iti sta tot la studiu, nu se mai cheama detasament. De aceea e important sa nu intrerupi, sa nu mai ai nevoie sa te mai gandesti si in pauza la ce ai citit. Detasamentul se poate realiza ascultand o melodie favorita, stand de vorba cu prietenii de prin biblioteca, s.a.m.d.. Voi va cunoasteti, alegeti ceva relaxant care sa va duca cu mintea departe. Puteti sa va gasiti mici ocupatii de sesiune, care sa nu necesite prea multa atentie. De exemplu eu am redactat ideile principale si planul acestui articol intr-o astfel de pauza.

II. Cursurile si materialul de studiu

La medicina cel putin, e foarte important sa te duci la cursuri. Chiar si prin simpla auditie tot ajunge ceva la creier, inconstient. Daca poti sa fii si atent, ar fi super! Depinde foarte mult de profesor cat de atractiv si folositor este un curs. Daca acesta iti prezinta logica sa, nu va mai trebui sa o cauti singur (vezi urmatorul capitol). Straduieste-te sa treci peste plictiseala si monotonia profilor naspa, si asculta! Daca chiar nu se poate (mi s-a intamplat, si nu o singura data) poti sa folosesti timpul (daca prezenta este obligatorie precum e la noi la medicina) sa citesti materia in ritmul tau.

Este recomandat ca in aceasi zi in care ai audiat cursul sa lecturezi si materia, o trecere rapida in revista va fixa toate notiunile intelese. Prinde extraordinar de bine pentru facultatile cu material abundent, la care in sesiune innebunesti incercand sa parcurgi macar o data materia, cum e medicina. Nu ai intotdeauna timp, programul nostru este foarte incarcat, dar incearga sa gasesti o fereastra.

Materialul de studiu, fie el o carte, fie cursurile listate, trebuie parcurse in felul urmator : alegeti o unitate de sine statatoare (gen capitol) si parcurgeti-l rapid. Englezii folosesc expresia “scan-through”. Nu va chinuiti sa intelegeti. Ideea e sa aveti o privire de ansamblu. Sa vedeti ordinea generala a ideeilor, astfel incat veti observa daca o notiune initial necunoscuta este sau nu explicata in alta parte a textului, si atunci nu va mai trebui sa o cautati singuri. De asemenea este recomandat sa NU subliniati in aceasta parte. Stiu ca e greu sa rezisti, eventual foloseste un creion astfel incat sa poti sterge mai tarziu. Ideea e ca la prima parcurgere nu aveti cum sa stiti care sunt adevaratele cuvinte cheie. Care este esenta pe care trebuie sa o memorati. Si veti observa in timp, dupa ce va obisnuiti cu invatatul ca nici nu veti mai avea nevoie de highlightere pana in sesiune.

Asadar sublinierile, micile scheme sau desene se realizeaza la a doua lecturare, in partea de invatare propriu-zisa. Daca va place sa folositi culori, rezumati-va la 2-3 nuante si utilizati-le cu o logica, nu aleator care va vine prima la mana. Este foarte folositoare realizarea unui cod de culori. Pe care sa il aplicati identic in toate materialele astfel incat prin caracterul constant sa puteti asocia automat culoarea cu calitatea cuvantului. De ex. la anatomie: arterele sunt rosii, venele albastre, nervii verzi, limfaticele galbene. Am auzit adesea colegii zicand : “ Imi amintesc unde scria pe pagina, cu ce culoare am subliniat, dar nu-mi mai amintesc de fel notiunea.”. Un astfel de sistem chiar ajuta.

Continuarea in partea a II-a.

Cum iubesc eu.

Din toti barbatii pe care i-am vazut pana acum, in toata viata mea, doar unul mi s-a parut intradevar frumos. Din ala la care iti pica mandibula ca in desenele animate, si de la care nu-ti iei ochii decat atunci cand devine clar ca esti ridicola. Genul pe care inca imi doresc sa am talentul necesar pentru a-l imortaliza intr-un desen fantastic. Si cu toate astea am fost indragostita, si nu numai o data.

Hai sa facem distinctie intre a iubi si a te indragosti. Iubim si parintii si fratii si prietenii apropiati. Ne indragostim doar de potentiali parteneri, si aceasta dragoste e cea care trebuie sa reziste. Si atunci, ce anume ne face pe noi femeile sa ne indragostim?

1. Atitudinea. Poate ar trebui sa folosec cuvantul comportament, dar parca nu rezoneaza cum vreau eu. E vorba despre cum priveste lucrurile si apoi actioneaza in concordanta. Curaj! Nu e de mirare ca idealul fetelor e cavalerul. Nu e vorba de muschi si nici de calul alb, nici macar de perspectiva de a ne elibera. E vorba de puterea pe care ti-o da caracterul. De curajul de a-ti infrunta temerile.

2. Atentia. Nu stiu aici cum se incardeaza femeile cu pesonalitate de foc, care se inconjoara mereu de atentie. Probabil ca le atrage lipsa acesteia. Dar pentru restul, o atentie deosebita din partea unui specimen de sex masculin ne declanseaza automat simturile si imaginatia. E partea care se ocupa de fantezii. Ti-a oferit un strop din interesul lui? Acum ai la cine sa visezi la noapte. Nici nu ne deranjeaza ca nu e realist, ca nu stim mai nimic despre el. Cu atat mai bine de fapt, putem sa ne imaginam tot ce vrem, nimic nu ne opreste. De aceea cu cat ajungem sa il cunoastem mai bine, ne gandim din ce in ce mai putin la el in timpul noptii. E o curba cu doua varfuri, a doua va imaginati singuri cand apare.

3. Siguranta. Paradox: asta cautam cu toate, insa actul insine de a te indragosti este un salt de credinta, fara nici un fel de siguranta. Parerea mea este ca femeile sunt predefinite sa caute siguranta in barbati, in cel putin o forma a ei. La inceput avea una singura, forta trupeasca. Vanatorul puternic putea sa ne protejeze de primejdii. Banii aduc o forma de securitate generala, daca are bani ai siguranta ca orice problema apare poti sa-ti deschizi drumul, niciodata nu vei ramane pe strazi fara mancare pentru copii. De ce credeti ca e cea mai populara idee din zilele noastre? Femeile vor bani, pai daca nu poti sa-i oferi alta varianta de siguranta. Echilibrul interior mi se pare cea mai de dorit forma. Un barbat care stie ce vrea, si cum sa ajunga acolo, si care tine bine in balans profesia, viata de familie, sufletul si frivolitatile. Pai un astfel de om poate trece peste orice furtuna.

4. Simtul umorului si/sau Inteligenta. Am ajuns la un puct de separare. Multe fete afirma ca trebuie sa fie amuzant, sa le faca sa rada. Si deosebit de multi baieti isi doresc o fata care sa rada la toate glumele lor. Dar uite ca mai sunt si alte variante… Eu una nu asta caut. E grozav de bine cand ma face un baiat sa rad din toata inima. Apare o chimie aproape imposibil de descris. Dar nu e o nevoie. Nu se compara cu nevoia de a admira intelectul celuilalt. Nevoia de a fi provocata in gandire, de a putea filozofa si gasi noi perspective in viata. Lucrurile nu se exclud. Departe de mine acest gand. Totul depinde de ceea ce cauti.

Am vrut sa scriu despre cum iubesc femeile. Dar mi-am dat seama ca nu am voie sa generalizez. In principal pentru ca sunt un specimen destul de ciudat. O combinatie intre rationala si toleranta, prima ma impiedica sa fac orice fel de lucruri nechibzuite, si se aplica si in dragoste. A doua ma face sa pot iubi practic pe orice om bun, nu conteaza cat de diferite ne sunt personalitatile, cate obiceiuri enervante are sau cat de separate ne sunt viziunile asupra vietii. Mi s-a intamplat sa umplu pagini furioase de jurnal cu toate motivele pentru care nu-mi placea personalitatea tipului cu care ma vedeam. Toate motivele pentru care noi doi nu aveam nici o sansa pe termen lung. Nu sunt proasta, le vad si le constientizez. Si cu toate acestea nu m-am putut impiedica sa nu ma indragostesc peste cap de el. Dupa ce ma eliberez de astfel de sentimente ma intorc la rationament si raman stupefiata. Ce logica au toate acestea? De ce nu pot sa ma controlez?

De ce relatiile trebuie sa fie o mixtura de extaz, fericire, manie si deznadejde?

Am scris odata in jurnal : “Nu ma pricep sa iubesc conditionat, neconditionat e tot ce imi iese...”

Ar fi totul parca mult mai usor daca am putea sa ne controlam sentimentele. Am vrea uneori sa ne indragostim de acel tip dragut si gentil, care pare sa fie incapabil de a ne rani vreodata. Ne imaginam cum ar fi sa fim impreuna, ce am face si cat de bine ar fi. Si cand ne vedem fata in fata cu el, totul zboara, si nu simti nici interes, nici atractie. Pentru ca pur si simplu nu poti sa te indragostesti doar pentru ca iti doresti. Si cu toate dificultatile, cred ca e mai bine asa. Alfel cat de frumoasa ne-ar mai fi viata daca totul ar fi controlabil/predictibil ?

Oscilez in a crede in “suflete-pereche”. Eram convinsa ca nu exista dupa prima despartire. Si acum s-au pus americanii s-o dovedeasca stiintific. Tot ce analizez pe o imagine computerizata a creierului imi e greu sa neg. Imi sta in educatia medicala. Oscilez in functie de mediu, stare de spirit si stare hormonala, sunt ba optimista ba pesimista. Dar singura imi exercit presiunea de a aspira la o astfel de dragoste. Nu eram eu cea care tolera si se multumea si din nimic? De ce imi mai fac atatea griji ??? Sunt femeie, de aia. Imi stau si grijile inscrise in gene. Mai mult, am impresia ca sunt predispusa de a cauta conflicte si macinare interioara. Un fel de a-mi croi drumul spre mantuire spalandu-mi sufletul prin suferinta.

The black cat

24 mai 2011

Sunt unele momente in care iti doresti sistarea existentei. Nu in sensul de moarte, ci de lipsa completa a gandirii. Pentru ca daca gandesti si incerci sa rezolvi problema tot ce iti iese e intunecat si dezolant.

Momente in care adori rutina si orice iti da ceva de facut care sa nu implice procesare, cand nu vrei sa fii singur dar nici nu vrei de fapt sa vorbesti cu cineva. Vrei sa poti visa, vrei filme deja vizionate, vrei simplitatea existentei fizice cu strictul necesar pentru supravietuire.

Clipe in care planurile sunt de neconceput, precum si proiectarea unor amintiri vesele. Momente in care iti doresti suferintele altuia, nu pentru ca ar fi mai usoare ci pentru ca ar fi rezolvabile.

E impresionant cate pagini de jurnal umplu ori de cate ori sufar. Si cum las toate amintirile vesele sa fuga fara sa se imprime. Suferinta e ceea ce ne atrage atentia spre cunoasterea de sine. Iar cunoasterea e ceea ce ne face puternici.