Primele impresii referitoare despre viata de studenta nu is cele legate de facultate. Ci de sentimentul de libertate. Am avut si foarte mult noroc, daca ii pot spune asa, caci dintr-o data nimica nu ma limita, si nu mai aveam nevoie de ajutorul nimanui.
Si cand imi amintesc ce frica imi era de mutatul de acasa, ca nu ma voi descurca... cu toate ca eram foarte nerabdatoare sa scap de acasa. Si mai ales de oraselul in care lumea ma cunostea, cu toate ca eu nu ii cunosc pe ei. Ma consolam cu gandul ca am un frate in Cluj si ca ma va ajuta. Dar spre surprinderea mea am avut si inca am prea putin nevoie de autorul lui. Aici a intervenit de fapt Adrian, de care ma atasasem atat de mult incat nu m-am simtit nici o clipa singura.
Din cauza asta nici nu prea am dat pe acasa de atunci, si poate ca i-am suparat cam tare pe ai mei. Dar aici era independenta. Mai marele norocul meu a fost ca am strans bani pe un cont propriu inca din liceu, si cu cat imi trimitea mama era mai mult decat de ajuns, asa incat si din punct de vedere financiar is independenta. Pot sa imi iau acum practic orice lucru (bineinteles ca exista o limita) si nu trebuie sa justific nimanui. Caci nu m-am atins de banii pastrati de mine. Am scapat de “foame”.
Primul sentiment a fost asadar de libertate. Al doilea e legat de mediul familiar de la lucrarile practice. Caci asa s-a nimerit programul si am inceput facultatea cu lp-urile. M-a entuziasmat foarte tare degajare cu care am intrat in vorba cu colegele, care in acel moment erau complet straine. Sper sa nu uit acea zi, m-am distrat atat de bine. Toate orele erau introductive si se terminau rapid, dupa care se discuta intens printre colegi. Chiar ma si iesit la un suc impreuna. Faza tare acum e ca tocmai acei colegi cu care am vorbit, acum vorbesc mai rar, caci sunt in alte grupesi ne intalnim mai rar.
Contrastul era mare fata de liceu. Aici parca toata lumea zambea, parca nimeni nu avea prejudecati si vroia pur si simplu sa ne intelegem. Fara “mini-bisericute” vorba sora-mii, grupulete de prieteni care nu vor sa stea cu altii. Acum dupa ce a trecut mai mult timp imi dau seama cate persoane am ajuns sa cunosc, caci totusi suntem o serie de aprox. 80 de persoane. Chiar daca nu ii stiu pe toti, sau pe nume pe majoritatea, exista acea libertate de comunicare, oricine ar fi langa tine in acel moment. Toti suntem in aceeasi oala.
Si grupa mea.... chiar stateam de vorba recent cu o colega ca am nimerit intr-o grupa chiar buna. Ne intelegem bine si suntem cu totii de treaba, glumeti, dar si studiosi (doar asa cu vreo 2 exceptii ;)) ). Si chiar daca cu firea mea nu prea m-am legat prea mult de nimeni, imi place sa stau de vorba oricand cu ei. Se vede ca sunt inteligenti, si se vede la toti ca vor sa fie medici buni, fiecare dupa puterile lui, si personal ador asta. Nu ma pot exprima exact asupra altor grupe, pot compara doar relativ cu cea a lui Adrian. Care nu mi s-a parut asa de “stralucitoare” ca a mea. Presupun ca sunt norocoasa si din aceasta perspectiva.
Cam atat cu primele impresii. Am cam detaliat, dar nu vroiam sa ratez chestiille bune. :-p
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu